Si nici nu am mentionat …

… ca nu fumez ? De freo 3 saptamani parca … ca am hotarat sa nu le numar … si sunt binisor de fel asa…

See you later !

Minitu

here I go again …

Buna seara …

stiti ce s-a intamplat ? S-a intamplat ceva ce de ani de zile nu am mai patit. Ieri, am fost foarte ocupat, si nu am avut timp sa imi deschid calculatorul, decat pentru 30 de min. Si azi … de abia acum, la ora 23:27, ora mea, imi verific mailuri si va scriu si voua.

Am inceput sa fac parte din echipa care imi va fi alaturi pana la sfarsitul proiectului. De ieri am inceput sa muncim ca echipa si sa avem sarcini de echipa.

Si va spui doar ca ieri am organizat o minunata petrecere unde baietii au trebuit sa se imbrace ca fete si fetele ca baieti, dar de acolo nu veti vedea nici o poza.

In schimb , mai tarziu , poate duminica, o sa pun un filmulet pe net, sa vedeti despre cine vorbesc. Acum nu pot, ca trebuie sa dorm, ca maine plecam in echipa, 19 oameni, sa facem autostopul. Pentru pana la oslo. Doar vreo 200 km. In echipe de cate 2. Unde dupa ce ajungem la oslo tre sa ne gasim unii pe altii.

De fapt mint, ca eu plec in echipa de 3, adica eu, Raluca, ramnicu valceana profesoara de sport, despre care am deescoperit ca am fost vecini in bucuresti … si ca frecventam aceeasi sala de sport, eu ca abonat, ea ca profesor. A treia persoana este Karl. Sau Anton. Karl Anton Lorber, cred, singurul austriac din echihpa.

In rest pleaca cate 2, fiind oameni din 8 tari care fac autostopul in Norvegia. Nici un norvegian cu noi.

Ma intorc duminica.

See you later !

Minitu

ilustrez cu poze

de pe drumuri ma adun …

Hornsjo – Lillehamer – Namsus  and back …

Hello dragilor …scuzati englezismele, dar de ceva vreme 90% din timp vorbesc in engleza.

Deci, sa va povestesc. Parca joi sa fi fost momentul in care s-a strigat dupa un sofer si eu am zis prezent, nestiind pentru ce. Eh, am aflat.

Pentru un citroen boxer, masina maricica de felul ei, aflata intr-o stare de functionare aproximativa, in sensul ca ii bate o planetara foarte tare. Atat de tare incat parca suntem zmeul din poveste, asa de tare am speriat pe saracii norvegieni prin orasele pe unde am trecut. Noi suntem balaurul.

Prin urmare, am plecat la drum. 4 in total. Eu cu balaurul, care balaur nu puteam pleca fara el. Am mai luat cu noi pe Lili, fiind vocea suava care zice : in 400 m, enter roundabout and take 3^rd exit.”, sip e langa Lili am luat si pe Petra.

Petra fiind de felul ei din Cehia. Si nu, nu e genul meu. Asta a fost pentru Edith.

Am plecat sa facem clothes collection. Adica au plecat la interval de 1 zi, 2 masini in zona Trondheim, sa colecteze hainele pentru a fi duse in magazinele de SH, pentru ca din banii obtinuti sa se finanteze proiectele din Africa. Sau ma rog … asa zic ei.

Astea fiind spune, am luat balaurul de coarne, si am plecat. Pe la 4 dupaamiaza. Am ajuns in Trondheim cu o senzatie asa de … asa …de … moama manca-ti-as sufletu ce tara misto au astia. Adevarul e, ca au o tara foarte frumoasa.

Despre clothes collection va spui ca e munca dracu. Fizic vorbind. Ma dor toate manurile, si cred ca dezvolt alergie la saci.

Ne-am plimbat  in zona Trondheim-Namsus de ne-a venit rau, si am colectat sute de kg de haine.In harta vedeti doar Lillehamer – Trondheim, ca cealalta mi-a fost lene sa o caut.

… concluziile dupa aceasta calatorie ar fi …

1. A fost bine ca m-am inscris.
2. Ma  ajuta sa invat niste lucruri pe care ar fi fost mai bine sa le invat mai devreme.
3. Cel mai probabil, dupa Africa, ma voi muta in Norvegia, fara doar si poate. Inca nu ma pot pronunta cat de probabil, insa cert este ca in Romania nu ma intorc. Doar sa imi vizitez parintii si fratele, rudele si prietenii.
4. A 4-a nu va spui care este… insa va pot spune ca ma simt foarte bine, si fizic si psihic. Muncesc, sunt obosit, fac sport, mananc bine, si nu mai fumez.
5. Si a 5-a nu putea sa nu fie despre trafic. Deci. Am aflat ca in Norvegia au probleme cu semnalizarea, asigurarea la plecarea de pe loc …si cam atat.

O sa revin maine cu detalii si cu pareri despre norvegieni …iar acum vreau sa dorm , ca am condus numa 7 ore si apoi inca vreo 2 …see you later.

Minitu’

I’ll be back …

Momentan este liniste si pace, dar de marti revin la program normal si am cateva lucruri sa va spun/arat.

momentan sunt in Trondheim si stau prost cu accesul la internet.

Sa ne auzim cu bine !

Minitu’

Enrollment Add

DRH (“Der Reisende Hogskole” – “The School of the Traveler”) is a network of private schools that work in collaboration with the international NGO Humana People to People; their activity has started about 30 years ago in Denmark. The Norwegian DRH school is situated about 30 km North of Lillehammer and its purpose is to recruit and train volunteers which can activate for an established period of at least 6 months in countries of the Third World. I this particular purpose, the volunteers get the chance to be involved in the life of the DRH community and to contribute at developing its programs while working on their own personal growth in the same time.

Job description…

Development Instructors (or DIs) are people from all over the world, young or old, with or without any previous similar experience that are willing to work and to learn while passing through new experiences, leaded by the will to travel all the way to Africa or India to contribute to the development of very poor regions. The work&training period that DRH Norway proposes is structured in 4 periods:

• DI Jobber period (4 months of work and accommodation in Denmark, Sweden or Norway, time in which you get the chance to earn the sum needed for starting the training; you will work in clothes collection, promotion, or hotel maintenance)
• DI period (6 months of intensive training and fundraising for your future project in Africa or India)
• the program (6 months of volunteering in India, Zambia or Mozambique on projects like Farmers` Club, Child Aid, Total Control of the Epidemics, Teacher Training Colleagues, )
• Camp Future (2 months of report writing, co-teaching and info meetings hosting, before you return home or leave for another project, depending on your decisions and plans)

Basically, anyone can become a DI and work in one of Humana People to People`s projects as long as they have:

• good knowledge of English
• motivation
• the will to be part of a multinational team
• financial resources (you will need around 700 euro to get started; the sum includes medical insurance, transportation, enrollment fee of 3000 NOK – approx. 330 euro and other expenses one might have before the departure)

How to …

You can enroll by sending an e-mail at Romania@drh-norway.org. You don`t need to have had any specific training before enrolling but you have to manifest a strong interest in the school`s activities and in Humana People to People`s programs. The duration of the project (DI Job, DI Training, DI in Africa/India and Camp Future) is 18 months.

Other details…

DRH Norway covers your food, accommodation and transportation expenses throughout the whole 18 months period. You get the occasion to visit, get to know and work in at least 3 countries of the world, to interact with people that are interesting through their diversity, to learn and gain experience. Humana People to People will certify you as a qualified person in the humanitarian field and you will also get the chance to start your own programs in Africa, India or Asia.

detalii …

Ca urmare a ultimului comentariu, de la antescrierea acestei scrieri, zic sa va spui si cam cum stam din punctul de vedere al resursii umane.

Avem aci, unde sunt eu, in primul rand mafia romaneasca. In sensul ca suntem atat de multi, incat o tipa din lelituoenia de pe undeva, care a fost 2 saptamani acasa, a venit azi in primul grup de romani, si a stat sa ne asculte , apoi ne-a zis ca ii era dor sa auda romaneste, desi ea nu intelege o boaba. De fapt o boaba doua cred ca intelege, ca am impresia ca toti de aci stiu sa injure romaneste.

Mai sunt aici …niste cehi, vreo 4-5 cred, vreo 4 portughezi, lituanieni, letonieni, estonieni… unguri, bulgari … si hmmm … cam atat zic eu.

Din pacate nu i-am cunoscut pe toti, pentru ca multi sunt plecati, si urmeaza sa se intoarca saptamana asta, tot in timpul in care incep sa apara si membrii echipei mele.

Din punct de vedere care o intereseaza pe Edith, va pot spune ca este doar o faptura gingasa si suava care imi place aci, si da, o sa razi draga Edith, este clujeanca, si unguroaica pe deasupra. Este micuta si draguta asa cum imi plac mie fetele, dar momentan je suis cu ale mele, si imi vad de treaba mea, mai ales ca ma las de fumat, cred ca ma apropii de saptamana, si nu sunt taman cea mai draguta fiinta din lume cand incerc sa ma las.

Asa … maine mi-am facut rost de 2 drumuri de Lillehamer …si o sa il rog pe Bogdan, unul din colegii mei din November team, sa filmeze drumul pana in lillehamer si sa il pun pe blog, caci este un drum bestial.

Cu ocazia asta o sa vedeti si cam ce  fel de limuzine conducem aici.

Acum va las, ca eu tre sa imi savurez linistit berea pe care o beau pe blat, luata din Lillehamer azi.

Minitu’

Sa mai si muncim zic

Ziceam si eu as ieri . Ca dupa ce m-am foit la calculator toata ziua, am zis ca ar fi cazul sa si muncesc. Aici se face clothes collection. Adica tot ong-ul asta se bazeaza in parte pe donatiile in haine primite, care sunt vandute la SH si apoi banii ajung in proiectele din africa.

Eh si acest clothes collection este facut de voluntari.

Ieri pe la 5 seara asa cum ma plimbam eu de nebun … aud ca le lipseste un sofer. Si cum je suis LE Sofeur, m-am voluntariat in timp ce voluntariam. Wow … daca nu intelegeti, intrebati un prieten.

Si apoi fuga fuga m-am dus sa ma schimb, si sa imi iau actili la mine. Apoi mandru nevoie mare, ies din hotel si ma intind pe jos.

Dar nu ca sa ma odihnesc, ci ma intnd pe jos, pe burta, asa … brusc. Caci cu ochii dupa tipa care trebuia sa imi dea cheile de la dubita nu am vazut ditai bolovanul, dar nu mai mare decat mine, in fata mea, si m-am intins cu toti cei 190 cm pe burta, pe iarba. in timp ce am efectuat aceasta miscare m-am lovit tare rau de tot la genunchi. acelasi genunchi, stangul, la care sufar de ani zile.

Anyway … m-am ridicat mai repede decat am cazut, si m-am facut ca nu ma doare nimic, am strans din dinti si am plecat spre masina.

Masina, o dubita mercedes … wow … mai batrana decat mine. Cu mult. Nici o problema … ne suim si plecam. Eu si Olga, o lituanianca.

Si plecam. Trebuia sa ajungem in Moelv, sa luam o cheie si sa mergem in Hamar, si apoi in moelv sa descarcam hainele si apoi la Hornjso.

Adica … voila …

Am plecat de sus, unde e un punctulet negru si am mers pana la 5 …si inapoi.

Aveam o harta oarecum asemanatoare, insa nici in Moelv nici in Hamar nu stiam unde exact tre sa ajungem. Si fuse bine. Fiu ploii reloaded. Olga mai fusese odata in Moelv, si atat.

In Moelv, ne-am gasit pana la urma cu Bogdan, care ne-a dat cheia, si a fost dragut sa vina dupa noi ca noi nu stiam unde sa ajungem, si am plecat spre Hamar.

Zis si facut. Pe harta noastra aproximativa, am gasit hamarul si oarecum si destinatia. Surpriza insa, drumul nostru era blocat, asa ca am facut un detur si pana la urma am gasit strada care trebuia. Am oprit frumos la magazin si am intrebat de ce trebuia sa gasim. O frumusata de norvegianca ne zice ca mai merem in sus cam 100 m si gasim. Merem. 100 …150 …200 … 300 … 500 … nimic. Ne intoarcem langa magazin. Intrebam pe altcineva. Care ne zice ca mergem cam 300 de m in sus si gasim pe partea dreapta. Deja indentificasem problema. EU injuram de mama focului, ca nu e chiar usor sa intorci ditai hardughia antica si de demult care are probleme la cutia de viteze.

Intoarcem, intram pe niste stradute, probabil ca am speriat toata norvegianimea de acolo cu masina noastra, si am mai intrebat o tanti. Care ne-a zis ca in jos tre sa mergem inca 500 de m. Mergem. Nimic.  Ne intoarcem si pana la urma, tot in sus, cam la 300 m, se facea o straduta la dreapta si acolo era centrul de reciclare pe care il cautam.

Intram, descuiem lucruri, eu ma simteam ca un infractor …desi aveam cheile potrivite … ma gandeam ca ceva nu e ni regula.

Si nu a fost. Caci, in hala unde erau depozitate hainele pe care trebuia sa le luam noi, norvegienii s-au gandit sa adaposteasca niste din alea… cum le spune … pubele de plastic  pentru gunoi menajer. Din fericire goale, din pacate puteau de iti muta nasul.

Cu chiu cu vai am umplut masina, si am plecat victoriosi. Am ajuns in Moelv, am descarcat, si ne gandeam ca suntem chiar brilianti, ca fara gps, fara harta prea buna, si cu deturnari, tot am gasit sa ne facem treaba, si chiar repede.

Plecam vijelios spre Lillehamer, si de acolo incercam sa urmam drumul spre Oyer. Eh … ghinionul dracu, drumul asta, fiind si singurul pe care il stiam, era blocat. No … futu-i . Asa i-am zis si Olgai, si ea mi-a zis ca nu crede ca e de bine ce zic eu acolo, si eu am aprobat tacit.

Ne-am intors, am intrebat pe careva, ne-am ratacit si cand ne pregateam sa intoarcem masina, am vazut o tanti care isi uda florili.

Am intrebat-o frumos despre cum sta treaba cu drumurile si ea, draguta l-a chemat pe barbacsu. Care ne-a explicat ca la prosti, cu harta , pe care a desenat-o si am inteles in sfarsit si noi, ca puteam ajunge acasa daca Olga nu zicea intoarce masina ca nu asta e drumul … pe care eu il apucasem doar ca ma saturasem sa ma invart in cerc .

Dar, ce vroiam sa zic, si la ei tot ca al noi. La un moment dat, in timp ce nenea explica de zor, doamna, incercand sa ajute mai arunca si eaa cate o vorba, moment in care el, s-a uitat peste ochelari, i-a aruncat o latratura de asta de – a lor ca nu ii intelege nici dracu, dar semana cu ” le explici tu sau le explic eu …” . Tanti si-a luat stropitoare si si-a vazut de drum.

Pana la urma am ajuns … cu bine . Si eu acum incerc sa imi oblojesc genunchiul, si sa vad ce se mai iveste azi. Sa ne auzim cu bine !

Minitu’

Poze

Asa cum am promis unora si altora am facut rost de poze. Caci eu nu posed pozator, adica aparat care face poze, deci am imprumutat niste poze.

Adica a fost chiar mai bine ca asa am luat poze dintr-o perioada mai lunga de timp, asa ca puteti vedea si cum e acum si ce ma asteapta.

Cum nu am avut rabdare sa se uploadeze filmuletul facut de mine, pe youtube, acum tre sa mai asteptam 5 min. Practic numai eu le astept .

Este un filmulet ce nu este aranjat deloc, pentru ca nu am rabdare, si nici freun instrument mai capabil, si aici ma refer la computer, asa ca … neste poze puse pe muzica, realizat cu movie makerul din windows.

Pana cand se incarca, caci dureaza … pot sa va spun ce ma deranjeaza a locul asta.  Pai … hmm … mai bine va povestesc de ieri.

Ieri seara dupa cina, adica la 8:30 , ne-am hotarat sa nu facem nimic. Asta pana cand ne-am plictisit, si vreo 5 insi ne-am dus sa jucam folbal. Asta este un fel de a spune, ca e de fapt mai mult o  ”miuta” si este mai degraba un mod de a alerga mingea decat sa jucam propriuzis.

Dar am jucat. Apoi am jucat neste volei … tot aiurea, apoi am stat oleaca pe ganduri, dar nu mult si am jucat ping pong.

Apoi ne-am tras sufletu si am hotarat sa facem o baie in piscina, dar, ghinion era ocupata. Asa ca am asteptat, si asteptand, ne-au mancat oarecum tantarii, asa ca am mers in sauna. Apoi am mers la piscina, apoi am mers din nou la sauna.

Pfiu …am obosit numai cat am scris … Eh, problema mea e ca la ora cand am iesit a doua oara din sauna, adica ora 12:30 noaptea, afara era lumina. Iar eu am ajuns in camera si ma gandeam ce sa mai fac …si stateam in dubii daca sa merg la lac sau nu.

Eh … va dati seama ce probleme am ?

Enjoy … Minitu’

Ce fac eu de fapt ?

Mdeci … ca sa incep cu inceputul, eu sunt in Norvegia, si ma pregatesc pentru a pleca in Africa. Ok ?

Bun. Sunt in Hornjso…sper ca asa se scrie, lacul Hornjso mai exact. Cat de curand o sa dau si un filmulet pentru a vedea exact cam despre ce vorbesc.

Ce fac eu aici … pai … am ajuns de sambata, si de atunci incerc sa ma dumiresc . In niste cuvinte mai interesante o sa va spui mai jos :

“Den reisende Høgskole offers 14 months programs
• The first period; 6 months intensive training and studies in Norway.
• The second period; 6 months project period as a Development Instructor (DI) at one of Humana People to People’s projects in India or southern Africa.
• The third period; 2 months conclusions and further actions in the fight against poverty – with our own school as a base, and Europe as the battle field.”

In plus fata de aceste 3 perioada, majoritatea mai sta inca cel putin 4 luni, pentru a strange banii decare are nevoie. Adica … se face munca la hotel, clothes collection, promo ( ca mine …adica recrutare) etc. Toti banii castigati in felul acesta se duc in contul meu, cont din care apoi mi se vor acoperi cheltuielile necesare in Africa, precum si cheltuielile din anul in care stau in Norvegia.

Concluziile mele de pana acum, referitor la acest program :

1. am mustrari de constiinta, ca aici e bine si frumos si nu sunt stresat, si am impresia ca nu trebuie sa fiu linistit daca toata viata am fost stresat

2. Aici sunt niste oameni minunati, in marea majoritate, caci totusi …fiecare padure cu uscaturile … telegeti … Dar cei mai multi sunt foarte de treaba, si de la fiecare poti invata cate ceva. Seamana oleaca cu lumea asa cum o imaginez eu … in care oamenii sunt buni.

3. Peisajele … geniale .

4. Activitati pentru timpul liber … implica sportul …caci vorbim de canoe, piscina, fotbal, ping pong, drumetii, pe timpul verii, iar in iarna se modifica oleaca, ca apare skiul. Ski fond, nu viteza.

Cam astea pentru acum, o sa va tin la curent … si poate recrutez si de aci niste oameni  :)

O zi buna sa aveti !

Minitu’