Asta este cuvantul de ordine. Rabdare.
Eu unul cred ca am facut tot ce am putut. Acum trebuie rabdare. Sunt ca o masina foarte puternica, care isi tureaza motorul, pe loc. Mie sa nu imi sara pistoanele. Sper.
Acum ceva vreme am fost intrebat cum ma afecteaza criza. De abia se zvnonise de criza. Am zis ca nu are cum, si oricum nu cred sa fie ceva de durata, si ca lucrurile o sa revina repede la normal.
E, si taman sectorul meu de activitate a fost cel mai afectat. Din cauza crizei noi proiecte de anvergura din domeniul petrolului si al constructiilor nu au inceput. Din cauza aceleiasi crize, munctitori din tarile occidentale, si in special scandinavice si in special Norvegia, au fost disponibilizati. Asta inseamna ca exista cerere de forta de munca pe piata. Asta inseamna somaj crescut. Asta inseamna ca treptat, firmele de recrutare vor avea de suferit. Asta inseamna ca firmel de recrutare din tarile care furnizeaza muncitori vor avea si ele de suferit… e un cerc vicios.
Asta vine in contextul in care de abia reusisem sa imi creez niste legaturi in Norvegia, sa initiez noi parteneriate si sa dau drumul la noi contracte. Insa… degeaba contractul… fara cerere.
Asa ca sunt frustrat. Adica investesc bani, plec in Norvegia, imi iese ce vroiam sa fac, vin acasa victorios, imi demonstrez ca totusi mai stiu sa vand, si stiu sa imi creez relatii, chiar si in afara tarii, si vine neprevazutul si imi f*** una peste gioale. Viata ii asta ?
Si acum, mai am o sansa, ca de … asa sunt eu, tre sa sper pana in ultima clipa. Insa, ca de obicei depind de altii. Daca ei semneaza, eu mananc…cam asa ar suna.
Si suntem acum … exact cum am spus la inceput. Cu motoarele turate, asteptam startul. dar si cand voi porni…Sper sa nu fie un start fals.
Wish me luck !
