d’ale cotidianului …

5 01 2009

Taman mi-am dat seama ca anul 2009, este un an, in care eu si cu blogul meu  vom avea iar de treaba. Pai … sunt alegeri … zile el cu vocea coplesita de emotii :) .

Pei … se alege presedintele, mai draga, care este. Deci, asta inseamna dicstractie. 

Momentan insa, ai nostri politicieni este foarte ocupati. Poate ati zice ca sunt ocupati din cauza crizei … insa nu-i asa. Ei sunt ocupati sa ne scoata ochii cu declaratiile de avere. Si sunt de rasul … meu, ca deja ma lasa rece. Sincer, who gives a f*** ? Eu unul nu. Daca economia ar dudui, cum reiese din evaluarea mandatului lu’ citroniceanu, si daca nivelul de trai ar fi asa … sa nu zic estraordinar…dar barem ca in … Spania … zic asa mai modest … ca sa nu reped la Elvetie sau mai stiu eu ce, chiar nu m-ar deranja zic, daca politicenii ar fi multigigamegaterra milionari in euro. Si nici acum nu ma deranjeaza ca sunt unii care au jdemii de euro declarati, si cate ‘nspe case si terenuri. Daca le-au facut legal … moral … pe acolo … sa zicem bravo lor, daaca nu … pana mea …ca oricum sunt alesi, s-au ales, ce rost mai are. Important e ce au de gand sa faca.

But enough with that. Ca nu e relevant. Mai relevant este ca, anul asta se anunta unul destul de greu, siiii … ma ingrozeste gandul, dar cred ca anul asta va fi unul care  ne va aduce ceva miscari sociale. Zic si eu … daca o fi sa am dreptate, ceea nu vreau, o sa ma gandesc sa imi fac firma de ghicit in viitor … mamul … nu , nu suna bine … tata omidu’ :)

 

Redevenind serios, va dau sa cititi asa un articol, care incearca sa raspunda la niste … intrebari, temeri … incercati sa cititi toate slidurile, ca e interesante toate. 

Cata vorbarie pentru a pune de fapt un link … ca asta era scopul …of of …





luati de cititi de la altii …

18 12 2008

Citesc si eu neste alte bloguri. Adica normal. Adica logic. Si am si eu caateva favorite pe care le citesc…sa nu zic zilnic, ca nu am timp . 

Si din pagina in pagina am ajuns la Soacra Mica.  Si am inceput sa citesc, in primul rand pentru ca eu imi caut soacra. Pai da… nasi am, daca imi gasesc soacra este clar, ca gasesc si mireasa. Deci … anunt umanitar, gasiti soacra pentru mine. Ofer recompensa. 

Dar, nu despre asta vroiam sa vorbesc. Uite cum ma ma i-a manurile pe dinainte…  

Am citit la ea … si anume Horoscop … amor(al) . Si din cauza acestui horoscop sunt foarte suparat. Extrem de suparat. La mine la zodie, la noi astia cu arcu’ si copite, zice asa : 

In luna martie veti “beneficia” de insistentele libidinoase ale sefului/sefei. Va trebui sa alegeti intre un barbat/femeie lesinant de bogat/a in fantezii sexuale si putere de a le implementa in practica si… evident locul vostru de munca. Luand in consideratie criza financiara care in primavara promite sa straluceasca in toate nuantele verzui in ochii tristi ai angajatilor, veti hotari sa va afiliati clubului care sustine voios teoria “Viata e o … reprezentanta scarboasa a amorului tarifat”. In ziua in care veti merge sa depuneti cererea de plecare pe masa sefului, vor aparea in pragul intreprinderii reprezentantii (nu, nu a amorului tarifat) de la fiscale. In legatura cu acest fapt, seful vostru va pierde temporar capacitatea de a pacatui la locul de munca, iar in acest rastimp, astrele va promit un nou job fermecator la care ati visat cu cei mai intimi neuroni ai mintii voastre.Un botez vesel este prevazut indata dupa postul cel mare. E posibil sa-l intalniti acolo pe fostul/fosta vostru/voastra sef/a. Nu ratati sansa sa-i zambiti discret, facandu-i frumos din ochi si umezind cu limba jucausa buzele (ale voastre nu ale sefului) pe care n-a apucat sa le vada la treaba (nemernicul/nemernica).”

Pai … eu nu am sefa. Sef nu imi doresc. Ar fi ultimul lucru din lume. dar nu am sefa … ceea ce rezulta ca am o problema. Pai … nu are cine sa profite de mine … pai … si eu al cui raman ? Nu doreste nimeni sa fie “sefa” si sa profite de mine ?





se apropie…

4 12 2008

…zilele mele. Adica deja au inceput de ceva vreme, adica de pe 8 noiembrie, cu Sf Mihail, si se apropie Mos Nicolae. 

Mda, in buletin zice Mihai Nicolae Tudorica, adica … Mi Ni Tu. Stiu, stiu, lipsa de inspiratie, dar ce sa fac , nu am zis niciodata ca sa fi freun creativ. 

Si dupe 6 decembrie, vine 10 decembrie, ziua cea mare, ziua in care EL, adauga un an la cununa de trandafiri, si din cauza spinilor se mai zgarie odata pe frunte. 

Cel mai mare cadou pe care l-as putea primi, ar fi sa nu ma sune nimeni. Desi, stiu ca nu o sa fie asa. Prietenii o sa ma sune, amicii, cunoscutii, cei cu care nu vreau sa vorbesc, cei pe care nu ii suport and so on. 

Dar daca vrei sa imi faci cadou ceva, te rog, trimite-mi un sms. Daca te rog sa imi trimiti un email te-ai supara prea tare ? Ca la mailuri, telefonul ( pe care il urasc din tot sufletul), nu scoate nici un zgomot. 

Aaa….si inca ceva… mie nu prea imi plac cadourile. Doar daca acel cadou l-ai luat ca ti-a adus aminte de mine cand l-ai cumparat . 

Asa … si ca sa fiu si in trend cu lumea, eu …. de la Mo’ Nicolae, imi doresc … pacea in lume si sa salvam balenele albastre. 

 

Hai sa fim fericiti si sanatosi, ca boala vine singura !

 

Minitu





tampenii :)

4 12 2008

Buna seara! 

Iete eram si eu p’aci, dupa ce am vazut filmul de la tembelizor. Adica filmu’ cu aia 2 negri politai care se dau drept 2 surori foarte feminine si foarte albe si bla bla…ei salveaza nush ce si il aresteaza pe nushcare. 

Inainte de asta tocmai ce am aflat vestea mare, care a indoliat de suparare famiglia. Fratele meu chiuleste. Wow. Nu se poate. Un adolescent de 15 ani, clasa a noua chiuleste ? No shit. Na, acu’ sa nu exagerez nici eu ca magaru’ imi citeste blogu’. Partea urata si nasoala nu este cea o absenta, la latina, ci cei 2 de 4 la matematica. Vezi ba…ca amu stie toata lumea. Olimpicule care esti. Olimpic la engleza si corijent la mate …suna bine ?

Dar sa revin, ca nici asta nu vroiam sa va spun. Dadui peste o treaba pe un site de joburi, care m-a facut sa rad. Nu, exagerez, sa zambesc. Este oleaca cam ironica treaba asta gasita, avand in vedere gandurile mele din ultimul timp. 

Si anume am gasit Joboscopu‘. Adica tu tastezi numili si el zice ce ar trebui sa te faci cand o sa fi mare. La misto bineinteles. 

DAca tastez si anume Mihai, er trebui sa fiu Supravietuitor. Daca tastez Mihai Tudorica  ma fac vrajitoare profesionista. Daca tastez tot numele, adica adaug si Nicolae, sunt Dietecian. La tudorica simplu devin liber profesionist.

Voi ce obtineti ? ce va faceti cand o sa fiti mari ?





ultimu’ pe ziua de azi …

1 12 2008

Promit ca asta-i ultimul filmulet pe care il postez pentru ceva vreme, ca deja sunt prea multe. Dar nu am putut sa ma abtin. Uitati si aduceti-va aminte, de ei, de pe vremea caand aveau umor, dar nu numai atat, umoru’ ca umoru’, dar iete cata dreptate au 





de prin mailuri adunate …

18 11 2008

Ziua 1:
Azi am sarbatorit 25 de ani de casatorie…si nu prea a fost prea mult de sarbatorit. Când a venit momentul sa retraim noaptea nuntii el s-a închis în baie si a plâns.
Ziua 2:
Azi el mi-a zis ca are sa-mi zica un secret. Mi-a zis ca e impotent si doreste ca eu sa fiu prima care afla acest lucru. De fapt nu mi-a zis nimic ceea ce nu stiam! De fapt el crede ca nu am remarcat înca acest lucru.
Ziua 3:
Casatoria noastra e pusa în dificultate. O femeie are dorinte.
Ieri am vazut un film erotic si am izbucnit în plâns.
Ziua 4:
S-a întâmplat o minune! Pe piata exista un nou medicament care îiva rezolva “problema”…se numeste Viagra. I-am zis ca daca va luaViagra totul va fi ca în noaptea nuntii. Cred ca asta va avea un efectpozitiv.
I-am înlocuit calmantele cu aceasta Viagra în speranta ca îi va creste si altceva decât pofta de mâncare.
Ziua 5:
Ce fericire!!!
Ziua 6:
Ce fumoasa e viata!!! Dar e totusi dificil sa scrii când faci asta.

Ziua 7:
Cred ca Viagra asta i se ridica la cap. Ieri am fost la McDonalds si vânzatorul m-a întrebat daca vreau un Big Mac. El a crezut ca e vorba de el. E totusi dragut. Nu cred ca am fost mai fericita vreodata.
Ziua 8:
Cred ca a luat prea multe pastile la weekend. Ieri în loc sa tundagazonul a scos morcovii din gradina…folosindu-si noul luiprieten.Pe mine ma doare un pic locul ala.
Ziua 9:
Nu am vreme sa mai scriu. S-ar putea sa ma prinda.
Ziua 10:
Bine, trebuie sa recunosc: ma ascund de el! Vreau sa spun ca nici o femeie nu ar putea mai mult decât atât. Cred ca lucrurile se înrautatesc.El îsi ia acum pastilele cu coniac. Ce sa ma mai fac? Ma simt ca intepata de cuie pe tot corpul.
Ziua 11:
Ma simt de parca as fi ametita. E ca si cum ai trai împreuna cu omasina de gaurit. Azi dimineata m-am trezit lipita de pat. Ma dor pânasi subtiorile. El e un porc.
Ziua 12:
Îmi doresc ca el sa fi fost homosexual. Am încetat sa ma mai machiez, sa ma mai spal pe dinti…el e tot timpul în urma mea.Pâna si cascatul a devenit periculos…
Ziua 13:
De câte ori închid ochii urmeaza un atac prin surprindere. E ca si cum ai dormi cu un crucisator în pat. Am probleme la mers si daca el mai încearca o data treaba aia o sa-l ucid cu mâinile mele.
Ziua 14:
As face orice sa-l pot opri. Nimic nu mai functioneaza. Am început sa ma îmbrac ca o calugarita numai spre a-l opri dar asta îl atâta si mai tare. Ajutooor!…
Ziua 15:
Cred ca totusi o sa-l omor. Ma înteapa orice lucru pe care ma asez. Pisica si câinele nu se mai apropie de el. Nici prietenii nu ne mai viziteaza. Noaptea trecuta i-am zis sa se fu*a singur…si a facut-o…
Ziua 16:
Nemernicul a început sa se plânga de dureri de cap. Îmi doresc sa-i explodeze scula. Cred ca o sa-i propun sa treaca din nou la calmantele lui.
Ziua 17:
A încetat sa mai ia Viagra dar nu-si face efectul. Doamne! iar vine înspre mine!…
Ziua 18:
A trecut din nou pe calmante. Puturosul iar sta înfipt în fotoliu la televizor cu telecomanda în mâna asteptând ca eu sa fac totul în casa.
Ce fericire absoluta!!!





nu am timp, dar nu pot sa ma abtin …

7 11 2008

In timp ce lucrez la ale mele rapoarte si planuri, a devenit obisnuinta sa verific si ce se intampla pe blog. 

Nu va tin mult de data asta, doar tre sa impartasesc cu voi, ce cauta oamenii si ajung la mine pe blog. Si nu toate, ca nu as avea timp, insa una mi-a atras atentia. Este geniala …. 

Sa va minunati … asta a fost cautata pe net : 

“id fete care vor sa cumoere baiat de 15″ – este copy paste, cu tot cu tipoul. 

Banuiesc ca era cumpere, si zic … de fapt nu mai pot sa mai zic nimic. Tinere, cel ce dai cautare la asa ceva pe google, esti genial. Am ramas fara cuvinte. Vrei sa fii cumparat ? Si crezi ca sunt anunturi pe net cu asa ceva? si exista fete care cumpara baiat de 15 ani ?





…stiam eu

22 10 2008

Hai CFR ! Atat am de spus .  … eu aseara am vazut meciu’ lu’ steluta doar pana la minuntaul scor de 3-2 . 

La 1- 0 pentru steaua nici macar nu am tresarit.  La 2-0 am ridicat asa …din spranceana. Oleaca. Si m-am linistit. La scorul ala  eram gata sa pariez ca francezii vor castiga la 2 goluri diferenta. Eu as fi pariat insa pe 2-4, scor final, asta deoarece nu credeam ca steluta mai poate inscrie odata.

Asa ca …la 3-2 am pus capul pe perna, pentru ca banuiam… asta una la mana, a doua la mana chiar nu mai puteam sa tin ochii deschisi.

Ma bucur de scorul de aseara. Sincer. Cand eram mic, eram stelist . Am fost stelist … mult timp. Nu fanatic, doar fan. Am prins cand eram mic echipa stelei cu Hagi si Lacatus. MI-a placut. 

Demult nu mai am ce sa imi placa la steaua. Asa ca ma bucur ca a luat bataie. Incheiem subiectul aici. 

Hai Cfr !!! Astia chiar merita sa castige !!!





unde ramasesem ? II

15 10 2008

Pai ramasesem aici . La cum treceam eu cu berea inspre camera ca sa dorm. 

Am ajuns la ziua de …sambata din week- endul meu minunat, petrecut ca facilitator la un TB, pentru cine nu a citit nimic din ce am povestit zilele trecute.

Sambata, deci spuneam. Ne trezim ca niste flori, cam ofilite ce-i drept, si merem in grup sa mancam. Aratam ca un grup de strigoi. 

Incercam sa ne trezim, fara nici o urma de succes, si ne imprastiem prin statiune. Ca fiecare avem niste sectoare. Cei de la multinationala au o zi grea azi, se impart in 6 echipe, si au un Treasure Hunt in fata lor. Indiciile sunt ascunse in toata statiunea, unele tre sa le caute, unele trebuie sa le castige. 

Un indiciu este la cimitir, un indiciu este la cantina parasita, un indiciu la politie, un indiciu la iluzionist si mai sunt cateva pe care le-am cam uitat. 

Oameni sunt foarte amuzati, si pe langa asta, sunt foarte mahmuri. Ca unii dintre ei au dormimt doar 2 ore. De la 7 la 9. Adica.  La etajul 7, la ora 7, se auzeau tipete, de femeie urmarita de o haita de …. barbati. 

Avand in vedere ca au fost 2 multinationale in hotel … nu stim care, cine, pe cine si de ce, si pana la urma ce au facut ei acolo. 

Revenim. Eu in ziua de sambata a trebuit sa supraveghez cimitirul …. muhahahahaha …. sa am grija sa ascund indiciile. 

Inainte de asta am ascuns comorile… intr-o pestera. Ca sa ajungem la pestera, trebuia sa cam trececm printr-o propietate oarecum privata. 

Noi am dus 5 din cele 6, si totul a fost in regula. Dupa noi, la juma de ora au fost 2 colegi cu ultima comoara, si au trebuie sa infrunte un mare … pitbull. 

Ma rog, pana la urma au supravietuit, nu stim cainele ce s-a intamplat cu el, si se pare ca oamenii, adica corporatistii au fost incantati. 

Am terminat cu ei pe la 4 cred, i-am dus prin padure, sa isi adjudece comorile, si apoi noi ne-am cam substras in camera, pentru intalnirea facilitatorilor. Fiecare a zis ce era de zis, bla bla…. nu zic ce am zis, si apoi ne-am vazut de ale noastre. 

Eu am facut un dus, si apoi m-am intins usurel pentru a recupera din somn. Nu am apucat pentru ca am fost sunat si solicitat de Andrei. Am reusit sa ne intalnim. El este primul …. din blogroll cu care apuc sa ma intalnesc. Cred. Cu siguranta.

Am povestit a o bere , 2  bere, eu , el o cafea parca si un suc. Ca era cu masina. Am dezbatut problemele omenirii, ale romanilor, am gasit rezolvarile la toate misterele si am trimis acolo unde trebuie clasa politica. 

Dupa intalnirea cu Andrei, am mers din nou in hotel, in camera. La somn. Cam freo ora si juma’. Ca m-a trezit colegul de camera, ce a intrat ca o vijelie, trantind tot in cale. 

De aci incolo nu prea mai multe de zis, am coborat la cina, am baut vin, m-am enervat pe Dl Scama, iluzionistul nostru, am vrut sa arunc inspre el cu vinul, si implicit cu carafa de portelan. Ca sa nu ma dedau la astfel de acte m-am mutat la alta masa. Era ingrozitor cu trucurile lui, si banuiam ca toate sunt simplu de facut, adica explicatia si ma enerva groaznic. 

A inceput meciul, noi am continuat sa bem, prima repreza am vazut-o bucurosi nevoie mare. Cei de la multionationala au fost foarte inspirati si in pauza au furat scaunele, au stins teveul si au ascuns telecomanda. Bine BAAAA ….!!! Ne-am enervat, si apoi cand am aflat rezultatul le-am multumit. 

Am dansat oleaca, am refuzat cu gratie avansurile de la d-soarele mai mult sau mai putin abtiguite, caci tre sa recunosc ca era multe fete , si pe la 12 si oleaca m-am retras, ca un batranel in camera mea. Singur. 

Ca la 4 trebuia sa ma trezesc , si sa fiu apt de conducere. 

Drumul spre Constanta a fost un adevarat chin. La 5:30 am plecat din Geoagiu. Ca eram din nou cu Raluca si Machi, care la cinci fara zece cand am sunat eu saa vad daca s-au trezit am descoperit ca nu . 

La 5 :30 iesim ca niste …. umbre , ne suim in masina si constat cu stupoare ca nu vad nimic. Verific farurili . Este. Verific ochelarii . Este. Verific stratul de praf de pe susnumitii. Nu este. Este curati. Clipesc, si atunci in ceata din mintea mea apare o raza de lumina. Afara era ceata. Cred ca de la mine venea.

Pornim vijelios, cu 30 km pe ora. Pana la iesirea din sat, pardon , oras, si apoi accelerez pana la uimitoarea viteza de 45 de km.

Tin sa le multumesc colegelor mele de drum, care au adormit cu brio, in primele 5 minute . Nu le multumesc pentru ca au adormit, adica nu  sunt ironic, le multumesc pentru ca nu au sforait. :D  

Dormeau atat de tare, incat am oprit, am alimentat, am platit, mi-am luat de mancare, suc, apa, energizant ( ele erau incuiate in masina ), si am stat cam 5 min pe acolo si nici una nu s-a trezit. 

De data asta am ales varianta Sebes-Sibiu-Fagaras-Brasov-Busteni-Bucuresti-Constanta. 

Ruta nu  ramane asa, dar mai e pana acolo. 

PLecam de la benzinarie, eu cu ochii cat cepele, si simteam asa cum se lasa o ceata si pe ei. Mergem si mergem si mergem si incep sa se trezeasca rand pe rand. Machi de 3 ori, s-a trezit, s-a ridicat in sezut, s-a uitat la mine, a rostit niste cuvinte ce am banuit eu ca ar fi un fel de : M-am trrezit sa te tin si pe tine treaz, si apoi aluneca din nou in pozitie de somn, raluca doar o singura data, dar in sfarsit, aproape de Fagaras, Machi, cu un efort supraomenesc se trezeste, fac ele schimb de locuri, raluca merge sa doarma in spate si machi vine in fata si am cu cine vorbi. 

Trecem de fagaras si ajungem in Sercaia. si la un mom dat vaz un semn ca re zice ca daca fac la dreapta ajung la Zarnesti. Fac un calcul rapid,am avut eu impresia ca era rapid , el de fapt a durat vreo 3 km, si ajung la concuzia ca nu are rost saa merg in Bv, si fac dreapta spre Zarnesti, trec razant pe langa casa bunicilor mei, traversez Tohanu Vechi, ajung in cel Nou, trec si de el , fac stanga spre Rasnov, apoi Gura Raului si iesim la Predeal. In zona asta m-am trezit si am condus bine, cand am iesit la Predeal, am adormit din nou. 

Si de aici totul devine plictisitor, eu semi adormit, trecem prin Azuga, oprim la o crama sa luam vin, trecem prin Busteni oprim sa o lasam pe Machi, trecem prin bucuresti oprim sa o las pe Raluca. Si de abia atunci ma indrept vijelios, spre Constanta. Veve s-a descurcat onorabil, iubeste serpentinele, si sunt foarte mandru de ea. 

In continuare nu imi raspunde, ceea ce e bine, ca inseamna ca mai am o sansa. 

Si eu, si ea, adica Veve, am fost oripilati de numarul de cretini de pe sosea. Mie unul imi place foarte mult sa conduc pe serpentine, si mi-ar placea sa fiu singur pe sosea, sau cel putin sa stiu ca nu vine nimeni din sens opus. Insa atatia cretini ce au taiat serpentinele ca de data asta nu am vazut ever.

Ma rog, fiecare cu ale lui. Drumul Bucuresti -Constanta este banal cum il stiti. 

Si cam asta fu uichendu’ meu, in care am dormit foarte putin, si m-am ras foarte mult, si am condus si mai mult. 

Concluziile …mergeti la tb-uri cu multinationalele …. sunt oameni de treaba… mergeti la Deva, si mergeti si la Geoagiu, este foarte frumos.





Unde ramasesem?

14 10 2008

Pai ramasesem pe la momentul eu am ras o bere si inca o bere , si ne pregateam de incepere. 

Adica, noi, astia de ne agitam ca niste ….. fiecare sa isi dea cu parerea ca ce ne agitam, a trebuit sa urcam vreo 10 min in padurea din spatele hotelului, unde era amenajat locul pentru focul de tabara, si pentru prajit castane si porumb. 

Problema nu era urcusul propriu zis, care era destul de lejer, desi lumea s-a cam plans. Problema a fost ca noi, echipa organizatoare, pentru ca am ajuns prea tarziu nu am avut timp sa marcam drumul. Eu nu fusesem ca eu in timp ce aranjau ei lemnele, eram la Deva.

Si desi era intuneric sa iti bagi destele in ochi, am plecat sa marcam drumul. Am urcat si am urcat si am mai urcat oleaca, mergand mai mult pe ghicite, ne-am luat ochii in palma si am mai urcat oleaca. Normal ca nu am mai gasit drumul pe care urcasera ei pe timpul zilei si am “facut altul”.  Cred ca lumea ne-a cam injurat, deoarece i-am bagat prin toti boschetii, prin toate desisurile din padure, si unii s-au cam zgariat. 

Am ajuns, si am inceput sa asteptam. Pregatit focul, pregatit focul mic, actorii nostri s-au costumat in tigani ca sa faca atmosfera ….asa era povestea TB-ului, si m-a suna Raluca sa ma intrebe daca castanele sunt gata, ca ei tocmai ce ies din hotel spree noi, cu participanti. 

EU zic nu, normal ca nu, ca Gabi a coborat ca sa subtilizeze tava de la bucatarie, pentru a praji castane, si trebuia sa urce inaintea lor. Lucru ce nu s-a intamplat. Si ne vorbim sa mergem noi. Raluca face stanga in prejur si fuge la hotel, eu plec de la foc spre hotel…asa credeam eu… ca sa o ajut. 

Aveam o lanterna, dar trebuie sa mentionez faptul ca eu sunt miop, si noaptea nu vad nimic. Adica vad…pot sa conduc si chiar imi place, dar nu vad detalii mici …cum ar fi crengi de copaci, sau radacini , ale acelorasi copaci, sau butuci de lemn … sau santurile din padure …. nu , eu nu le vad. 

Si, mergand eu spre ceea ce se chema in mintea mea “hotel”, imi dau seama ca nu e drumul bun. Nu ma intrebati cum mi-am dat seama. Off…. bine , daca insistati, va spun. Pai mi-am dat seama ca nu e ok, cand am ajuns la un gard de sarma ghimpata, pe care nu il observasem la urcare, si dintr-o departare foarte apropiata se auzea o haita de …sper eu ca erau caini. Am shimbat directia mergand spre dreapta , foarte repede si haotic, si datorita indicatiilor Ralucai am iesit la lumina … lumina frontalei ei. Cu ocazia asta am descoperit ca un om ce poarta frontala este enervant. De cate ori vorbeste cu tine te orbeste. Ma rog … am continuat sa mergem si in urma eforturilor comune am reusit sa gasim focul. Am dat tava la oamenii de la foc si am plecat in recunoastere. Stiam ca in grupul respectiv este un prieten de-al meu din Constanta, de ne cunoastem de freo 7 ani, este si el acolo, deoarece da cu sapa la multinationala de caree ziceam. Cum nu am spus ce multinationala estem, nu o sa spun nici numele lui, o sa il numim pentru moment … hmmm…Gheo.

Oamenii erau atenti la reprezentatia “tiganilor” , de altfel tiganii, 2 baieti si o fata, foarte de treaba si simpatici.

L-am gasit pe Gheo si l-am speriat . In momentul ala mi-am dat seama ca nu conta faptul ca noi am luat castane si porumb, sau ca noi am facut foc. Trebuia sa ne limitam la tuica. Atat. Erau manga.

“Tiganca” noastra a facut fata cu brio propunerilor deosebit de subtile … ” hei papusa … nu vrei un stiulete de porumb ?”, in schimb una din participante a refuzat porumbul copt pe jar, si a vrut un stiulete de porumb crud, motivand prin faptul ca un stiulete crud este MAI TARE .

Una peste alta ei s-au simtit bine, noi ne-am resimtit obositi. Ei au plecat, cu destinatia clara de a mai cumpara de  baut. Noi am ramas cu scopul clar si bine definit de a strange gunoaiele si a stinge focul. 

Lucru facut, incepem descinderea spre ‘otel, pe care il gasim, la un moment dat. Intram, amarati, plin de funingine, de pamant, zgariati, cu bagaje dupa noi, in timp ce in hol si restaurant erau niste alti multi oameni de la cealalta multinationala prezenta in ‘otel. 

Trec pe la  langa toata lumea, aveam un obiectiv, singurul meu obiectiv era sa gasesc o bere. Rog un ospatar sa imi aduca, si astept si astept, vorbeam cu tipul de la receptie , Claudiu, care ne ajutase la organizare si fusese cu noi sus la foc, si dupa vreo 5 min de asteptat berea imi zice ca pot lua de la minibar. Nu am mai asteptat nimic altceva. 

Am urcat, baut, dus, somn. 

 

Continuarea in episodul viitor !