Buna dimineata. In primul rand trebuie sa mentione ca ultimele 3 posturi au fost puse pe blog intr-o stare de euforie ajutata si de o stare de semi ebrietate, asa ca nu bagati in seama greselile de exprimare si restul de greseli, pe care le-am observat eu azi si pe care nu le voi modifica.
A inceput o noua saptamana, una care ma gasseste intr-o situatie noua. Pe langa evenimentul de la sfarsitul saptamanii trecute, preluarea de catre firma norvegiana, saptamana asta a inceput prost.
O sa povestesc, desi am o gramada de treaba, insa nu ma pot apuca, pana nu ii spun prietenului meu, blogul ce ma framanta.
Incep cu alea mai bune… azi mi-am inceput responsabilitatea de “parinte” pentru fratele meu, care de azi este boboc. La liceu. Clasa a IX-a . Ii doresc succes, toate cele bune si sa aiba 4 ani de liceu mai frumosi si mai buni decat ai mei.
Si ajung la … problema mea…. nu este o problema este doar o stare foarte urata, datorata unui eveniment neplacut.
Astazi am fost nevoit sa imi concediez angajata. Aveam o fata la birou care se ocupa de cererea de forta de munca si de CV-urile candidatilor.
Si am concediat-o pentru ca m-am simtit luat de prost. A avut concediu 8 zile, de comun acord, dar ea a simtit nevoia sa mai stea inca 3 zile. Si nu m-a anuntat. In ziua in care trebuia sa vina la birou, a trebuit eu sa o sun pe ea si sa o intreb respectuos daca nu are de gand sa vina la munca. Am primit raspuns cum ca e in Oradea si ca poate vine vineri…asta se intampla miercurea trecuta. Joi m-a sunat si mi-a spus ca nu vine vineri si ca ajunge luni la birou.
Asa ca… desi sunt un om bun… si nu i-am intarziat salariul niciodata, am preferat sa nu iau eu si sa ii dau ei, desi am angajat-o pe un salariu si i-am zis ca nu vede marire in primele 6 luni, i l-am dublat in luna a doua, i-am dat liber cand a avut examene, i-am dat liber cand a dat examenul de permis auto, de 2 ori , pentru ca stam in acelasi oras si lucram in Constanta, o duceam si o aduceam de la munca acasa, in momentul in care sunt calcat pe bataturi, si ma simt luat de fraier, filmul se rupe. Deciziile sunt drastice si permanente.
Totusi raman cu un gust amar , o sa imi treaca , insa , eu as fi vrut ca primul meu angajat sa ramana mult timp. As fi vrut sa creasca odata cu firma, si sa ii fie bine.
Asta este, nu intotdeauna iese cum am vrea noi, iar acum trebuie sa ma intorc la ale mele , si sa astept ca fata ce ii va lua locul sa termine preavizul si sa vina la birou. Intre timp am o gramada de lucruri de facut.
Spor , si o saptamana frumoasa !
…. nu stiu exact care este premiul dar noi votam.
