O punga va rog!


Ramasesem la baut bere si ultima fraza in postul scris in aeroport in Praga a fost hai cu motoru 1…. Mama ce mi-a iesit pe nas!

 Am plecat din Praga, avand o intarziere de vreo 40 de min. Suprinzator am ajuns la destinatia doar cu 10 min intaziere.

 Dar cum am ajuns … palizi. Am decolat, toate bune si frumoase, a prins altitudine, au inceput stewardesele sa aduca mancarea, si imediat a inceput. Haos.

 Ne-au cerut san e punem din nou centurile, stewardesele au fost nevoie s ia loc, si vreo 30 de min ne-a amestecat gandurile de nu ne-am vazut. Turbulente foarte mari. Eu imi slabisem centura de siguranta, insa am fost nevoit sa o strang pentru ca incepuse sa ma ridice din scaun.

 30 de minute, apoi o periada de liniste. Au servit mancarea si bautura, insa nu am apuca sa si stranga. Eu ajunsesem la cafea deja, cand au reinceput, si a fost un moment de acorbatie sa imi beau cafeau. Deja in jurul meu erau oameni palizi. Eu, fiind singur, si singur si rand, nu mai statea nimeni langa mine, m-am mai uitat asa la ce se intampla. Cum se manifeste oamenii in situatii de genul asta. Unii s-au ingalbenit si nu au mai zis nici pas, unii au inceput sa faca haz de necaz, vorbeau intre ei, in ceha, insa se vedea ca rad fortat.

 Stewardesa, una din ele, care parea mai noua in meserie, era cam palida si ea ….

 Insa s-a terminat cu bine si a doua perioada. Au strans ce era de strans, si … am inceput sa aterizam.

 Aterizarea, de cand ne-au anuntat sa ne punem centurile pana cand am atins solul, a durat cam 25 de min. 25 de min groaznice. Chiar incepusem sa ma ingrijorez rau. Sau bine. Depinde de unde te uiti. Turbulente,mai mari, mai urate, avionul se inclina dintr-o parte in alta, pierdeam altitudine brusc… din astea. Eram galbeni. Pana si cei care facusera haz de necaz tacusera malc.

 Rand pe rand, in jur s-a auzit fosnetul pungilor pentru situatii de urgenta. Prima, o tipa in spatele meu, apoi s-a auzit mai in spatele avionului, si apoi in fata, pe randul din dreapta.

 Nice …. Daca mai dura putin incolo ma indreptam si eu …

 In final, am aterizat, si ma bucur ca am aterizat. Este placut. Mai putin vremea … ingrozitor …. Vantul mi-a smuls o sacosa din mana.

Dar … mai incolo despre asta !

Categorii: jurnal de calatorie | Etichete: , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: