Ionel Popescu vs Jon-Ola Nielsen


Probabil va intrebati ce mama lui vrea el sa zica prin titlul respectiv. Am ales sa fac o comparatie. Am ales sa incerc sa arat niste diferente, si asemanari. 

Ionel, nascut in romania, intr-un oras mediu, nu foarte mare, nu foarte mic. Parinti modesti, muncitori, care i-au asigurat o educatie, un stil de viata, un respect, o dorinta de a reusi. 

Jon, nascut in norvegia, intr-un oras mediu, nu foarte mare, nu foarte mic. Aceiasi parinti modesti, muncitori, care i-au asigurat aceleasi lucruri copilului lor. 

Cand spunem oras mediu, parinti modesti, comparam cu ce inseamna acel lucru in tarile respective. Doua nivele diferite. 

Ionel, baiat destept, istet, care vrea sa faca ceva in viata, face un liceu, din care nu ramane cu nimic, face o facultate, avand in minte sa faca ceva pe cont propriu. face tot ce trebuie, urmeaza stiinte economice, munceste din primii ani de facultate, nu face pauza intre liceu si facultate, munceste pe branci, ca sa isi plateasca studiile, studiaza pe branci gandindu-se ca ii va folosi la un moment dat. 

Jon, baiat destept, istet, care si el vrea sa faca ceva in viata, face liceul, si de aici intervin deosebirile. Parintii lui modesti, si statul prin asigurarile sociale, ii dau posibilitatea ca un an de zile, intre liceu si facultate sa se plimbe prin lume. Viziteaza tari apropiate de norvegia, viziteaza tari exotice, intra in contact cu foarte multi oameni, cu foarte multe culturi, diferite de a lui. vede lumea, si isi stinge setea de aventura, pe care orice adolescent o are. 

Ionel, pe de alta parte, pleaca in strainatate … in bulgaria la cumparaturi, ca a luat prima de la serivici si este multumit. viseaza sa calatoreasca, viseaza aventuri, viseaza. vrea si pentru el ceva. dar nu, este constrans sa munceasca, sa fie serios, sa traga tare acum, ca poate la un moment dat vine oportunitatea si face ceva pe cont propriu. 

Jon, se intoarce din anul de calatorie, face facultatea, si incepe si el sa munceasca. sustinut de parinti, strange niste bani, imprumuta bani de la stat, fiind tanar, statul ii ajuta daca vor sa devina antreprenori. El este multumit acum. S-a maturizat armonios, a vazut ce era de vazut, a capatat o experienta, si acum isi deschide o afacere. Are fonduri suficiente sa isi sustina afacerea pana incepe sa produca. Fiind baiat istet, cum am zis la inceput, neavand grija zilei de maine, reuseste. In 2-3 ani, are o firma mica, dar sustenabila. 

Ionel, munceste deja de ceva ani, nu a apucat sa calatoreasca, nu a apucat sa vada lumea asa cum si-ar fi dorit, nu a apucat sa faca lucruri care poate l-ar fi ajutat sa nu mai aiba gustul acela amar in gura, precum ca isi traieste viata degeaba. Prinde in sfarsit o oportunitate, are niste bani stransi, face si un credit mic, si risca tot pe afacerea lui. Aici in cazul acesta intervine statul care ii da la gioale din prima. Autorizatii peste autorizatii. scapa fara sa dea spaga, dar intervin taxele pe care trebuie sa le plateasca. ii merge, dar e la limita. e stresat, ingrijorat, si din cand in cand il vezi ca ii piere zambetul si privirea i se duce undeva. grijile, il ajung. 

Jon. Afacerea lui merge, a ajuns si el la o varsta, are 28 de ani. a vazut lumea, s-a distrat, a invatat, a facut afaceri, acum se gandeste sa deschida inca o afacere, cu banii din prima, dar se gandeste si la o familie. are casa lui, masina, tot ce trebuie. este relaxat, nu mai are apucaturi de hoinar, pentru ca si le-a satisfacut la timpul la care era cazul. 

Ionel. Afacerea lui fluctueaza. Trage de ea. O impinge, si o sustine. Este viata lui. Se gandeste ca daca nu merge trebuie sa o ia de la inceput. Alt job, alt patron, alta viata. Se gandeste si ca ar vrea sa calatoreasca, sa faca nebunii, sa faca sporturi extreme, si se gandeste cu regret, ca se sacrifica el, si ca el, le va oferi copiilor lui aceste lucruri. Se gandeste si el la o familie, ca si el are o varsta, si el aree 28 de ani. nu isi permite o casa, iar masina este in leasing, si rata creste. rata la creditul facut pentru infiintarea firmei creste si ea. 

Aici opresc povestea mea. Voi unde va regasiti ? Nu am scris ca sa ma plang. Nu ma plang. Desi sunt in situatia lui Ionel, si l-am cunoscut si pe Jon. De cand m-am intors a doua oara din norvegia am vrut sa scriu asta, dar nu am avut timp. 

Nu vreau sa trag concluzii, astea le poate trage fiecare. Vroiam doar sa arat niste asemanari si niste diferente. Poate si din cauza asta nu am mers la vot. In 19 ani se pot face multe dragii mei. 

Cu respect, 

 

Mihai Tudorica aka Ionel Popescu

Anunțuri
Categorii: povesti | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: