Victorie … Am invins


Of … bine, sa nu exagerez. de fapt nu exagerez. ca nu am zis am invins eu singur. Nu domne. Am invins in general, asa. 

Deci … ramasesem la format c:\ . Si dupa lupte crancene, in care au aparut la un moment dat egiptenii, si de abia apoi am reusit sa revenim la „tivilizatie”, am reusit. Si fericit, la ora 20:04, postez. Deci, si pot sa spun deci, ca concluzionez ce zi de cacat. 

Ziua a inceput cum a inceput, dupa cum ati vazut in postarea dinaintea asteia, si a continuat. 

Am formatat pardalnicul de lectop. Si am instalat una bucata windows praduit de pe net. Si acum, intervine avertismentul din articolul ala anterior. NU INSTALA PE CALCULATORUL TAU UN WINDOWS CARE VINE DE LA EGIHAK. Nu nu … nu bun. Ca el vine asea imbietor, ca vine odata cu masa si tasu, ca odata cu el instalezi si nero, si office, si winamp si mess, si skype … si nu te mai chinui mai apoi. DEGEABA. Va spui eu. Daca nu recunoaste toate drivelele. Si pe alea pe care le recunoste mi le zice in araba.  

Deci … a big no no. 

L-am lasat deoparte ca a trebuit sa ma sui repede in masina, si sa ma transform in genialul sofer al verisoarei mele. Catre spital.  Ca nu poa’ singura. Probleme serioase. Dupe vreo 2 ore petrecute pe holurili spitalului judetean, care intre noi fie vorba este o derapanatura … am iesit cu o sete. Sete de omorat. De omorat pe altcineva, nu pe mine.

Dupe care, dupe aia, mersei sa rezolv problema cu computerul. Pardalnicul lectop. Care ma astepta frumusel la biro’. Si eu ma uitam la el , si el la mine. Si am observat ca nu diclesc araba…adica eu de vorbit vorbesc, dar mai greu e cu cititul, si atunci am ajuns la marea rezolutie de inteligentia pe care am descoperit-o in meandrele concretului ca sa zic asa… un computer fara internet, e degeaba.

Am mers la specialistul familiei in asa ceva, varu’ Florin, si i-am zis : Uhmmmm… uite … buba… parrrr parrr parrr poc. 

El scos bandajele si cheili de 8 si de 14, a se citi sidiuri, si a purces la facut ca nou pardalnic de lectop. Si acum pot sa va spui voua despre ziua mea. prima mea zi de munca, adevarata pe anul asta.  Daca asa imi merge tot anul, s-au dus dracu planurile mele. 

Apropo … ca mi-am adus aminte … Frumos ii mai Anca sa razi de durerea altuia? Intre timp, ce scriu, am aflat ca Anca, malefica comentatoare de la articolul de dimineata, este in pana. Nu are apa calda si caldura …. muhahahahhaha … cine rade acum ? Cine rade la urma … rade mai bine … muhahahaha .

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: