fara titlu


Venisem hotarat sa scriu despre ce minunatii am mai facut eu azi. Despre cat de vrenic sunt, cat de mult am alergat, cat de mult am muncit, socilaizat, condus, vorbit la telefon. Ca am mers la Bucuresti, si iar am avut lipsa de trafic, de data asta de fiecare data. Adica si la dus si la intors, ca am fost la otopeni de fapt, si am strabatut bucurestiul cam in 30 de min, ceea ce e record absolut. 

Ca mi-am luat norvegienii de la aeroport, si ca ce om de afaceri sunt, si cati de multi bani o sa incaseze firma mea din proiectul asta, si ce destept sunt si cat si cum si ce vreau sa fac pe viitor.

Eh … si era un post amuzant, pe care nu apucat sa il scriu. Din pacate, sau din fericire.

Nu am apucat sa il scriu, pentru ca am citit un blog. Un blog, pe care il citesc zilnic, si citesc si comentariile , si are multe.

Si acest blog, azi s-agasit sa aiba un articol, care m-a facut sa nu mai vreau sa mai scriu despre ce vroiam sa scriu.Pentru ca m-a pus pe ganduri. Pe toate gandurile. Oare … asa tre’ sa fie ? Sa ma bucur ca azi am condus mult …!!!!???? Sa ma bucur ca azi am vorbit la telefon ???!!!! Si ca voi castiga x bani ? Oare la atata se rezuma viata ? In speta a mea.

Si zic asta, pentru ca sunt oarecum uimit. Pentru ca mi-am adus aminte de ultima mea vacanta. Vacanta in care am fost in natura, la munte, in aer liber, si nu am reusit sa ma bucur. Aci am ajuns ? Sa ma bucur ca si azi m-am suit in masina, si azi am vorbit la telefon pana mi-a cazut urechea, si azi am clapacit chestia asta la care scriu acum, si care se pare ca imi este cea mai apropiata „fiinta” ?

Pai …se pare ca asa e. Asa suntem toti. Am uitat sa ne bucuram de noi, de lucruri simple, de natura, de viata. 

Si as mai scrie mai multe … dar din pacate, tre sa comunic cu niste oameni pe messenger … daca intelegeti ce vreau sa spui…

P.S. Nu va spun ce am citit. E blogul meu. de fapt nu e al meu. dar e mai …de suflet.

Categorii: Uncategorized | 6 comentarii

Navigare în articol

6 gânduri despre „fara titlu

  1. onix

    eu ma gandesc in fiecare zi la acest lucru..in fiecare zi, la metrou cand vad enshpe mii de oameni alergand de la o magistrala la alta. alerg si eu cu ei si nu ma pot opri.. sa ma bucur, sa privesc un om frumos, sa observ ceva ce m-ar inspira la o stare de spirit verde…

  2. corry

    A fost cumva povestea despre Joshua Bell la metrou?

    Daca nu, try it:

    http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2007/04/04/AR2007040401721.html

  3. Cred ca e stare generala pentru ca mai toata lumea scrie despre starea asta trista, despre depresii

  4. Suntem prinsi intr-un cerc cam vicios. Nici unu nu ne putem opri.

    Nu , nu era acel articol, era un articol de pe un blog romanesc.

    Nu cred ca e depresie, insa e o stare de spirit urata.

  5. onix

    si daca unul dintre noi ar avea curaj sa(-si) opreasca acest cerc vicios, dintr-o data, intr-o zi, intr-o ora…un minut…
    sau macar sa incetineasca..

  6. nu cred ca e vorba de curaj aici. eu cred ca ori nu putem, ori nu mai stim sa facem asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: