nici farsele nu mai sunt ce erau odata


Pai sa va zic … nu ca as stii eu cum era treaba cu farsele, cel putin nu cele la telefon, caci eu fac parte din generatia care facea cerere la posta pentru montarea unui post telefonic si daca aveai noroc si pile veneau in cativa ani. Deci nu. 

Totusi nici „farsa” aducatoare de stress care mi se joaca mie acum nu mi se pare deosebit de inteligenta. 

Tre sa va spui inainte, caci, relatia mea cu telefonul mobil este una de … de abia ne inghitim. Eu nu il suport, da nici el pe mine. Nu imi place sa vorbesc la telefon, si sunt stresat ca suna mereu. Deci, nu imi place de el. 

A inceput acum vreo 5 zile. Apeluri de la un numar pe care nu il am in memoria telefonului. Apeluri … apeluri … cam cate 5. Am sunat inapoi, ca un om normal, caci mai sunt din candidatii mei pentru norvegia care nu stau bine cu banii, si ii inteleg, si atunci ii sun inapoi. Sun inapoi, zic, si liniste. Mi-a raspuns cineva si am auzit un fasait. Un fosgait. Si atat. Am inchis. A insistat a doua zi. Am raspuns, cu arhicunoscutul alo, da, cine esti? … nimic. Acelasi fosgait. 

A continuat in fiecare zi. Pana ieri. Ieri stateam eu asa in sinea mea, si pardalnicu de telefon ma anunta ca am primit un sms. Eu nu prea primesc, si daca le primesc sunt ba de la banca, ba de la orange, ba cine stie ce masa de concursuri la care am sansa sa castig. 

Ca sa ma edific, ma uit. Mesaj de la numarul misterios. Textul era simplu : ” Buna”. Hait … ca mi-a prins curaj stressul si da semne de viata. Ma rad oleaca si imi vad de treaba. Peste alte 10 minute, bip bip … un alt mesaj. Ma pufneste rasul dinainte de a verifica. Aveam si de ce. Acelasi numar nenorocit. Mesaj : ” Te amo”.  

Eh … acu se schimba treaba. Cineva ma iubeste. Da, daca tot ma iubeste, nu vrea sa ma lese ? Ca eu sunt foarte ursuz si morocanos in zilele noastre si nu vreau sa iubesc pe nimeni . Nici macar pe o persoana cretina care ma streseaza cu apeluri la cele mai cretine ore din zi si din noapte. 

Ma abtin de la injuraturi si purced a rade. De mesaj, ca ramasesem acolo. Si rad ceva vreme. Si ma gandesc ca daca eu nu fac nimic, poate poate … ma lasa in pace. 

Ti-ai gasit … nu. Azi dimineata, pe la 8, suna telefonul. Acelasi numar. Adineauri, la 20, suna din nou. 

Eu din asta ce tre sa inteleg ? Ca ma iubeste mult de tot ? Sau ca ma iubeste doar la orele 8 din dimineata si din seara, si in rest ii sunt indiferent? Eh … o sa va tin la curent.

O seara buna !

Minitu’

Categorii: Uncategorized | 2 comentarii

Navigare în articol

2 gânduri despre „nici farsele nu mai sunt ce erau odata

  1. De ce nu intrii in joc cu sms-urile? ne mai povestesti si noua ca ne-ai facut curiosi!

  2. Nu pot bre sa intru in jocul asta. Am altele pe cap decat sa stau la mistouri cu io stiu ce pustan plin de hormoni. Azi a fost liniste. Vad ca s-a saturat sa vada ca nu sunt impresionat de cuvintele frumoase🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: