Am ajuns la destinatie


Dragii mosului, cum va spuneam, ramasesem pe undeva prin Bologna. Am reusit sa plec de acolo si am ajuns sanatos si intreg si fara bani, in Oslo.

Ca banii i-am dat pe transportul bagajelor . Dar asta este alta poveste.

Ajung in Oslo, in avion dau drumu a telefon si sunt intampinat cu o promisiune, adica cica voi fi asteptat cu bere la aeroport. Nu a fost sa fie caci Laura si Glenn nu au avut de unde cumpara, desi imi promisesera in sms -ul de care va spuneai.

Nu-i bai, ne pupam, ne imbratisam si zic sa purcedem … si purcedem. Spre Halden. Unde ajungem intr-un final, si unde fac cunostinta cu Tellus, si anume cainele lui Glenn, un fel de caine de vanatoare de nush de care, pui, jucaus foc.

Si purcedem la gratare, si la beutura. Ca de, eu acolo unde merg nu prea am voie. Si bem si mancam si bem si mancam.

A tot tinut pana la 12 cred, si apoi am plecat cu Laura spre acasa la ea. UNde am dormit bustean, pana a doua zi, cand … ce sa vezi … astia 2 la munca, eu singur acasa, si zic sa ma plimb. Si zic ca totusi sa ma duc in centru haldenului ….asta intentie a durat doar pana am descoperit ca sunt vreo 3km de mers pe jos. Si atunci mi-am cumparat o apa si m-am intors acasa.

Ca sa nu va bag in detalii foarte detaliate, o sa va spui ca si vineri seara am facut gratar. Pe o insula. Asta este lait motivul … insule.

Si sa va spui. Vine Laura, si vine si Glenn, si pregatim barca si plecam. Caci Glenn, din fata casei de la el, daca nu e atent, cade in lac. Si mergem si mergem, si tre sa va spui ca astia au o tara nesimtit de frumoasa, asa ca am stat cu gura cascata pana am ajuns pe insula. Insula … perfecta. Nici mica nici mare, cu o cabanuta facuta in centru, cu 2 plaje mici, si ce sa va spui … am inceput sa bem. Si sa manancam. Deci … lucruri frumoase.

Sambata, am plecat noi, adica eu si Laura, frumos, spre Horjnsaosdfnf … niciodata nu voi invata sa scriu acest nume.

Si am tot mers si am tot mers, ca am crezut ca nu mai ajungem. Nu va spun ca iar m-am enervat pe ei ca ce tara frumoasa au, si la astia nici nu poti sa spui pacat ca e populata …dar ma rog …

Si cum ziceam, mergeam. Halden, Oslo, Lillehamer… pauza de masa, si incet incet plecam spre destinatia finala. Intrebam un nene …ca de… destinatia finala nu apare pe GPS , si nenea ala ne zice ce si cum, si mergem …

Si acum cum sa va spui ca sa intelegeti … cum era drumul ala spre Straja … de l-am facut cu masina, dar numa ca de vreo 5 ori mai lung … cam asa …

Deci, un drum forestier, ce taia dealul, in zig zag, si am tot mers si am mers cam sa tot fi mers vreo ora, si atunci am ajuns.

Ca sa nu mint, prima reactie a fost … Laura ia-ma inapoi si du-ma acasa. Cam asa a fost. Deci … cum sa va explic … pustiu. Un hotel la cuca macaii … departe de orice forma de viata…de fapt nu , mint , ca este aproape de o turma de oi ….deci departe.

Continuarea … in episodul urmator … care contine tot insule si multi tantari !

Minitu’

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: