Sa mai si muncim zic


Ziceam si eu as ieri . Ca dupa ce m-am foit la calculator toata ziua, am zis ca ar fi cazul sa si muncesc. Aici se face clothes collection. Adica tot ong-ul asta se bazeaza in parte pe donatiile in haine primite, care sunt vandute la SH si apoi banii ajung in proiectele din africa.

Eh si acest clothes collection este facut de voluntari.

Ieri pe la 5 seara asa cum ma plimbam eu de nebun … aud ca le lipseste un sofer. Si cum je suis LE Sofeur, m-am voluntariat in timp ce voluntariam. Wow … daca nu intelegeti, intrebati un prieten.

Si apoi fuga fuga m-am dus sa ma schimb, si sa imi iau actili la mine. Apoi mandru nevoie mare, ies din hotel si ma intind pe jos.

Dar nu ca sa ma odihnesc, ci ma intnd pe jos, pe burta, asa … brusc. Caci cu ochii dupa tipa care trebuia sa imi dea cheile de la dubita nu am vazut ditai bolovanul, dar nu mai mare decat mine, in fata mea, si m-am intins cu toti cei 190 cm pe burta, pe iarba. in timp ce am efectuat aceasta miscare m-am lovit tare rau de tot la genunchi. acelasi genunchi, stangul, la care sufar de ani zile.

Anyway … m-am ridicat mai repede decat am cazut, si m-am facut ca nu ma doare nimic, am strans din dinti si am plecat spre masina.

Masina, o dubita mercedes … wow … mai batrana decat mine. Cu mult. Nici o problema … ne suim si plecam. Eu si Olga, o lituanianca.

Si plecam. Trebuia sa ajungem in Moelv, sa luam o cheie si sa mergem in Hamar, si apoi in moelv sa descarcam hainele si apoi la Hornjso.

Adica … voila …

untitled

Am plecat de sus, unde e un punctulet negru si am mers pana la 5 …si inapoi.

Aveam o harta oarecum asemanatoare, insa nici in Moelv nici in Hamar nu stiam unde exact tre sa ajungem. Si fuse bine. Fiu ploii reloaded. Olga mai fusese odata in Moelv, si atat.

In Moelv, ne-am gasit pana la urma cu Bogdan, care ne-a dat cheia, si a fost dragut sa vina dupa noi ca noi nu stiam unde sa ajungem, si am plecat spre Hamar.

Zis si facut. Pe harta noastra aproximativa, am gasit hamarul si oarecum si destinatia. Surpriza insa, drumul nostru era blocat, asa ca am facut un detur si pana la urma am gasit strada care trebuia. Am oprit frumos la magazin si am intrebat de ce trebuia sa gasim. O frumusata de norvegianca ne zice ca mai merem in sus cam 100 m si gasim. Merem. 100 …150 …200 … 300 … 500 … nimic. Ne intoarcem langa magazin. Intrebam pe altcineva. Care ne zice ca mergem cam 300 de m in sus si gasim pe partea dreapta. Deja indentificasem problema. EU injuram de mama focului, ca nu e chiar usor sa intorci ditai hardughia antica si de demult care are probleme la cutia de viteze.

Intoarcem, intram pe niste stradute, probabil ca am speriat toata norvegianimea de acolo cu masina noastra, si am mai intrebat o tanti. Care ne-a zis ca in jos tre sa mergem inca 500 de m. Mergem. Nimic.  Ne intoarcem si pana la urma, tot in sus, cam la 300 m, se facea o straduta la dreapta si acolo era centrul de reciclare pe care il cautam.

Intram, descuiem lucruri, eu ma simteam ca un infractor …desi aveam cheile potrivite … ma gandeam ca ceva nu e ni regula.

Si nu a fost. Caci, in hala unde erau depozitate hainele pe care trebuia sa le luam noi, norvegienii s-au gandit sa adaposteasca niste din alea… cum le spune … pubele de plastic  pentru gunoi menajer. Din fericire goale, din pacate puteau de iti muta nasul.

Cu chiu cu vai am umplut masina, si am plecat victoriosi. Am ajuns in Moelv, am descarcat, si ne gandeam ca suntem chiar brilianti, ca fara gps, fara harta prea buna, si cu deturnari, tot am gasit sa ne facem treaba, si chiar repede.

Plecam vijelios spre Lillehamer, si de acolo incercam sa urmam drumul spre Oyer. Eh … ghinionul dracu, drumul asta, fiind si singurul pe care il stiam, era blocat. No … futu-i . Asa i-am zis si Olgai, si ea mi-a zis ca nu crede ca e de bine ce zic eu acolo, si eu am aprobat tacit.

Ne-am intors, am intrebat pe careva, ne-am ratacit si cand ne pregateam sa intoarcem masina, am vazut o tanti care isi uda florili.

Am intrebat-o frumos despre cum sta treaba cu drumurile si ea, draguta l-a chemat pe barbacsu. Care ne-a explicat ca la prosti, cu harta , pe care a desenat-o si am inteles in sfarsit si noi, ca puteam ajunge acasa daca Olga nu zicea intoarce masina ca nu asta e drumul … pe care eu il apucasem doar ca ma saturasem sa ma invart in cerc .

Dar, ce vroiam sa zic, si la ei tot ca al noi. La un moment dat, in timp ce nenea explica de zor, doamna, incercand sa ajute mai arunca si eaa cate o vorba, moment in care el, s-a uitat peste ochelari, i-a aruncat o latratura de asta de – a lor ca nu ii intelege nici dracu, dar semana cu ” le explici tu sau le explic eu …” . Tanti si-a luat stropitoare si si-a vazut de drum.

Pana la urma am ajuns … cu bine . Si eu acum incerc sa imi oblojesc genunchiul, si sa vad ce se mai iveste azi. Sa ne auzim cu bine !

Minitu’

Categorii: Uncategorized | 2 comentarii

Navigare în articol

2 gânduri despre „Sa mai si muncim zic

  1. Anca

    Ce viata frumoasa, plina de aventuri! 🙂

  2. n-ai zis daca era buna lituanianca 😀
    give me the real shit!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: