Mă cheamă …hmm… mă cheamă …


…Miquel. Şi dacă mă cheamă, mă duc, ce drac să fac ?

Înainte de toate, bună dimineaţa. Pentru ăi de au, că eu nu. În timp ce eu bălmăjesc aici pe blog, în studiourile de producţie se lucrează …n-aş spune intens, dar totuşi se lucrează la prelucrarea filmărilor din club … de la concert. Stupoare stupoare … când s-a ajuns la prelucrare, şi s-au văzut imaginile … filmate de un cameraman cam abţiguit. Dar vom vedea.

Rămăsesem la mă cheamă Miquel. Păi da, că Mihai e prea greu. H intre 2 vocale în mijlocul cuvântului e ucigător pentru vorbitorii de portugheză. Decât să îi las să pronunţe Mihai, mai bine îi omor. Şi cum am decis să nu, că nu aş fi decât un alt mailat…sau maisubţire sau cum îl cheamâ, am zis ca Miquel e bine.

Vinerea trecută, ca o floare ce mă situez pe teritoriul lusitan al Portugaliei, m-am voluntariat. Fusesem la sediul Crucea Roşie din buricul târgului universului centrului lumii, Amadora, şi ei mi-au zis aşa … păi vineri, te îmbarci în tren, te duci la Quelus, şi acolo te aşteaptă unu’ … Santos. Ăsta se citeşte Santoş …dar ei nu are ş … lusitanii zic. Şi cum ziceam, vineri, ca o floare…mă iau de mână, şi plec spre staţia de tren. Chitit să iau belet spre Monte Abrao, care era şi prima staţie, că aşa zicea googlemaps. Ajung la staţie, observ că nu, nu Monte Abrao e prima, ci Queluz Belas. Mă risc, şi iau bilet la Queluz, şi plec. 5 minute mai târziu … ma scobor, în minunatul Queluz.  Nu pot să vă esplic în vorbe cum arată …dar e drăguţ şi curat.

Fără alte prea multe incidente, ajung la Crucea Roşie din de acolo de la ei, şi mă văd cu Santos. Santos… cu ş la sfârşit, un minunat bărbat, de o înălţime fantastică, impunător, mai ales din cauza părului, cu o engleza formidabila, şi ….ce sa mai … un metru jumate şi ceafa- frunte … în rest de treabă.

Îmi arată pe acolo ce fac ei, şi îmi explică într-o portugheză foarte cursivă … cam toţi portughezii aleg să vorbească portugheză cu mine, pentru că zic ei că are să îmi fie mai uşor …

În minunatul sediu dau de Nuno. Un băiet de treabă, folositor la casa omului. Îmbrăcat cocălăreşte aş zice eu, mic de statură, ca orice portughez ce se respectă, mândru posesor a 3 cercei … asta din ce am văzut eu … zic cercei că erau în ureche …

2 vorbe 3 secunde … mă întreabă … ingliş ingliş ? Răspund bucuros că am engleza la mine şi incepe să îmi povestească … despre el. Nuno, băiet deştept, 32 de primăveri, tătic de fetiţă de 4 luni, 8 clase terminate, vorbitor de engleză se afla acolo, pentru că este deştept… a ales munca în folosul comunităţii în locul amenzii pe care o avea de plătit. Păi da … că după ce baţi oamenii pe stradă, oamenii fac plângere, poliţia aude şi ea şi apoi ai de ales … munca în folosul comunităţii…

El îmi zice de asta senin, eu mă râd, şi îi zic … na … barem acum te-ai învăţat minte … iar el şi mai amuzat, îmi zice … ” aaaa , nu că asta e a doua oară …”. La care eu ma liniştesc de tot. Adică omu’ e ok, ştie ce face …

Şi uitea aşa, mi-am petrecut după amiaza sortând merele de pere … şi facând pachete de alimente pentru năpăstuiţii din Queluz.

Cam atât despre voluntariatu’ meu … mă mai duc şi altădată …Momentan atât se poate …

Ne vedem mai târziu … acu ma duc până la studiourile de producţie …

Categorii: amadora, jurnal de calatorie, portugalia | Etichete: , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: