Meseria e brăţară de …


…ce o fi ea.

Primul meu job … „aranjat” de tata,  în vacanţa de vară dintre clasa a X-a şi clasa a XI-a. Căutam de zor cu Dragoş, un coleg de liceu, să muncim ceva, să facem şi noi un ban.

Tata, drăguţul, mi-a şoptit pe sub mustaţă … păi, zi fiule şi vă găsăsc eu. La vârsta precoca ce ma aflam, nu am observat licărul malefic din ochi. Mai ales că tata purta ochelari. Ah, nu am menţionat că, deşi eu cu Dragoş doream să facem un ban grămada, doream şi ceva … acţiune. Adică să muncim să muncim dar să şi debarasam ceva, să ducem un suc la o domniţă draguţă, să rămânem la disco mai apoi … nu tre’ să vă desenez, nu-i aşa ?

Mda. Licărul malefic şi-a făcut treaba. Instalaţii electrotehnice, Ercon SRL, cu baza la hala nuşcare lângă TMUCB, lângă rafinaria Petro … nu … Rom … nu … Kazmunai de nuş de care.

Program. Trezit 6 AM. Ajuns la baza la 7. La 8 venit maşină mare, urcat în maşină, cu lopeţi si târnăcoape, pentru 2 destinaţii. Au erea margine de canal la ecluza la Agigea ( care între noi fie vorba era de preferat, deşi era vânt de te ..făceai oarece pe tine), au erea Tabăra de Copii de la Năvodari. Varianta din urmă era … hmmm … nu bun. Pentru că tot între noi fie vorba, aia era destinaţia noastră de fiecare seară, de mergeam la agăţat. Că … tot între noi, aia era mai mult tabăra de adolescenţi şi vara era plin de „copile”, de prin toată ţara, ba chiar şi din Republica tovarăşă şi pretenă Moldova. Hmm … Dar nu despre asta era vorba, aşa că nu vă mai povestesc continuările. Doar ca nu era bine ca noi saa fim vazuti sapand de zor la santuri, acolo unde ne duceam sa ne spargem in figuri.

Revenim la meseria, bratara.

Asta a fost primul meu job, inregistrat vreodata. 1 luna de zile de dat la sapa, sau curatat lampi de iluminat stradal, care erau vechi si grele. In cele vechi numa droserul avea cam la vreo 5 kg daca imi aduc eu aminte.

Al doilea job, a fost cam pe vremea ce am iesit din AIESEC. In 2003, ca urmare a unei intamplari intamplacioase ce s-a intamplat din intamplare am ajuns sa lucrez la TV Neptun. 1 an de zile. In cap. Acolo am prins zile bune si rele, usoare si grele. Am prins o perioada crunta de vreo 6 saptamani fara zi libera, 7/7, cu 2-3 nopti petrecute in redactie. Ajunsesem ca o intrebam pe secretara cam ce zi a saptamanii este.

Urmatoarele 2 joburi nu sunt chiar asa de relevante,  joburi in vanzari. Grele si ele, pentru ca stresul targetului este mare. Mare mare. Mai ales cand esti tinerel.  In categoria vanzari, cel maia greu fu la Interbrands. 9 luni am tras acolo, de aveam timp sa fac un copil. Aveam in medie 6000 de km pe luna. Deserveam divizia food, pe 2 zone de Constanta, Slobozia si Tulcea. Asa ca … va dati seama.

Dupa asta … ce fu … o perioada in asigurari, unde cel mai mare stres era secretara. Va jur ca o fiinta, nu stiu daca umana sau nu, asa de rea ca aia eu nu am mai vazut in viata mea. Nici inainte nici de atunci. Trecem peste.

Perioada World Vision cred ca fost cea mai frumoasa. 8 luni in Constanta si apoi apoi inca un an minunat in Bucuresti. De asta nu pot zice ca e fost urat sau greu sau stress. Calatoream mult, eram pe drumuri dar era frumos. O gramada de oameni minunati am intalnit , de la fiecare incercand sa mai invat cate una alta. Nu nominalizez ca sigur uit pe careva. Se stiu ei. De la colegii de birou, la colegii de apartament, la colegii de departament din tara … eh .

Apoi au urmat 20 de luni de stress groznic. Firma mea. La care in prima faza eu am facut cam tot. Centram , dadeam cu capu, curatam cartofi, faceam cumparaturi si raspundeam la telefon. Cam asa. Am invatat multe, foarte multe. Dar greu.

Apoi au urmat cele 4 luni din Norvegia. Acolo am facut Clothes collection. Va ziceam, daca o sa cautati in arhiva o sa gasiti …arhiva din Iulie in Octombrie, cum sta treaba cu CC. Vanul, copilotul, si valea prin Norvegia dupa colectat haine. Tomberoanele mari, hainele murdare, au cald au frig de crapa petrele, oboseala, condus sute de km pe zi, masini proaste etc . Greu. Dar totusi si de aici s-a invatat ceva.

Insa, si acum ajung la sfarsit … tot ce am facut eu pana acum, televiziune, stressul DL-ului strans, vanzari, distributie, dat cu sapa, dat cu mapa … nimic nu se compara … cu slujba de … GOSPODINA.

M-a terminat. Am facut curatenia de Paste. Si am nimerit si cu schimbatul unei camere.Adica mobila dintr-una in alta. Insa si fara asta, sa faci curat sa tii o casa e un job full time, 24/7. Femeilor ce faceti asa ceva, respectele mele, dau jos cu palaria. Mama… acu’ te inteleg. Acum pe mine ma scuzati, ma duc sa ma reculeg, si cred ca o sa am nevoie de o saptamana la SPA.

P.S. Diacriticele e pe vine.

Anunțuri
Categorii: amadora, business, calatorii, d'ale vietii, de la Minitu citire, despre mine, din putul gandirii, firma mea, portugalia, Uncategorized | Etichete: , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: