După 9 ani, continuarea


Zic că aş face bine să îmi continui povestirea, că rămăsesem într-un loc foarte frumos. Rămăsesem că se făcea că deja ajunsesem la sus-antenumita verişoară, şi deja ne aplecam cu o dăruire extraordinară asupra unor sarmale. Ceva de speriat.

Fapt. Dacă dai sarmale la partea portugheză, obţii … linişte. Nici nu respiră până nu se gată, şi apoi se uită cu tânjală spre oală.

Alt fapt. Dacă sarmalele le înlocuieşti cu ciorbă de perişoare, obţii acelaşi rezultat. Este de reţinut.

Alt fapt. Dacă la partea română i se bagă pe sub nări timp de 4 zile sarmale, ciorba susnumită şi slănină, rezultatul este = partea română + 3 kilograme.

Dar, să continuăm povestirea pe firul naraţiunii care este. În prima zi de convieţuire, nu am făcut prea multe, doar ne-am hodinit, ne-am învârtit oleacă prin sătucul cel de acolo de la ei… care se situează lângă Almeria.

Şi uite aşa s-au întâmplat lucruri.  Şi anume, s-a demonstrat încă odată că românii sunt foarte primitori şi ospitalieri şi … dar să vă spui.

Că totul începe cu limba. Care s-a gândit la prostii, să îmi zică şi mie vă rog. Eu ce zic este că limba română, este primitoare de primitoare. Aşa se ajunge ca românii, în special cei dân Şpania, au luat neşte cuvinte, săracele, care nu aveau casă şi le-au primit în limba lor. Aşa s-a ajuns la tot felul de … espresii care mai de care mai … dar să ezemplific.

Unui copil i se zice … cichititule … adică chiquito sau cum s-o scrie, a fost adoptat şi articulat de nu se vede, şi a ajuns cuvânt românesc.

Dacă aveţi nelămuriri, puteţi oricând să perguntaţi, fără ruşine. Ah … perguntar – a întreba. Verbul a fost luat şi el sub aripa ocrotitoare a limbii … iar v-aţi gândit la prostii… române, şi a fost şi el conjugat româneşte.

Şi acum cichititul perguntează despre unde lucrează românii din de pe lângă Almeria. Răspuns scurt, clar şi prompt. În bernandele şi almacete. O bernandea … două almacete.  ce … nu percebiţi ? Păi atunci perguntaţi fraţilor.

Dar cred că a venit momentul să ne descansăm oleacă, şi să lăsăm limba … iară mă ? … să se hodine.

Ziceam mai acu 2 zile, despre marea de plastic de la marea mediterană. Pentru partea română, împreună cu jumătatea mai bună ( tre să scriu aşa că acu începe cursurile de română, şi tre să vadă cum o lăudam ) adică partea portugheză, au rămas stupefiaţi, miraţi şi oleaca trişti.

Susnumitele bernandele, sunt sere. Dar nu sere cum ştim noi. Nu. Hectare hectare hectare hectare hectare hectare de plastic. Pe sol se pune plastic. Pe plastic se pun săculeţi …de plastic, cu ceva vată minerală. Acolo se aşează planta. Planta este udată printr-un sistem de ţevi şi furtunaşe cu un amestec de apă + oarece îi trebe ei acolo. Minerale, nitraţi şi alte lucruri cu aţi la sfârşit. Ei zice că e perfect natural. Partea română se îndoaie maxim de la mijloc. Păi să esplic.

Se pune pe sus numitul sac, planta. Ea ajunge la maturitate în 35 de zile. Şi de apoi, timp de 5 luni de zile, se recoltează din 2 în 2 zile. Nu e …. perfect natural zic. Dar cine sunt eu să comentez ?

Altă treabă, care se potriveşte cu ceea ce încep să denumesc „paternul” ( cuvânt adoptat de marea limbă) latin.Aceste sere sunt făcute fără nici un fel de planificare. Aşa dezastru nu s-a văzut nici măcar în construcţiile de pe litoralul românesc. Fără plan, fără standarde, fără cap. Ai o bucată de pământ … faci o seră. Efectul vizual al celor hectare , mii de hectare de plastic … înfiorător.

Alt aspect înfiorător este contrastul. Pe de o parte avem bernandelele,  pe de altă parte avem marea mediterană, şi niste munţisori care nu ştiu cum se intitulează, dar în scurt nici nu vor mai avea nevoie de nume. Spaniolii de acolo taie în munte ca în brânză. Munte tăiat, de la mijloc, perpendicular, ca în locul rămas să se facă ditai otelul. Scârbos.  Muntele tăiat, făcute trepte, ca să se contruiască … case de vacanţă. Scârbos.  Pantele munţilor nivelate ca să mai facă o bernandea.

Aşa de urât încât nu am făcut nici o poză. Aparatul nu a vrut şi pace.

Dar … să continuăm.

Tot la sus numita verişoară, partea română a avut nişte contacte … şi voi iară v-aţi gândit la prostii … mai neobişnuite.

Primul … Minitu vs Windows 7. Minitu a pierdut la scor. Dar şi windows 7 a pierdut în faţa lu’ Minitu, că la sfârşit a zis … windows 7 sucks. Nu. Nu.

Tot aşa … Minitu a băut ceva despre care el credea că e ţuică, şi nu era. Că el şi ţuica se înţeleg, respectă şi acceptă din când în când. La 40 de grade, e bine.

Dar nu era, stimaţi spectatori, telespectitori, şi dragi cititori. Şi Minitu a descoperit asta de abia după voleul triumfător al unui pahar cu 2 deşte de licoare. Era ditai pălinca, ce  şedea în sticlă de un timp determinat ce îl numim t, unde t = 5. Şî t este măsurat în ani.

Şi din susnumitul eveniment, Minitu a pierdut de tot. A pierdut aşa de tare încât partea portugheză a râs să leşine. Ca să respectăm întmplarea o să descriu fapt după fapt.

Minitu se uită la sticlă. Zice în sinea lui. MMMMM … ţuică. Bun. Toarnă în pahar. 2 deşte. Ca spuma la bere. Minitu se uită la pahar. Verişoara se uită la pahar şi apoi la Minitu. Minitu dă voleu. Minitu se înroşeste. Minitu se mai înroşeşte oleacă. Apo el arată cu deştu spre sticlă … şi întreabă cu voce stinsă, sau mai degrabă arsă. Pălincăăăăă ????!!!! Verişoara zice … da … normal, că doară de unde să am eu ţuică.

Minitu se apropie vertiginos de leşin. Gâtul arde, stomacul arde, totul arde. Bea apă. Mai bea odată. Nimic. Mai bea. NImic. Mai bea. NImic. Minitu face prima tentativă de a se ridica de pe scaun. Ghici ce … nu merge.

Restul nu se poate povesti. Şi uite cum ne apropiem de sfârşit , şi am încălecat pe o şa şi gata. Mâine, sau data viitoare adică , vă zic cum a reuşit partea română, ghidată de partea portugheză, să ajungă, din tot   Madridul ăla mare ezact în locul pe care nu vroia să îl vadă.

La revedere ! Mă’c să mă descansez oleacă!

Categorii: aberatii, calatorii, de la Minitu citire | Etichete: , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: