Moştenirea latină!


Noa. În urma scrierilor mai mult sau mai puţin… mai puţin în opinia mea, reuşite, uite că am ajuns faimos. Sunt o vedetă. Ţi-am zis eu mă mamă că eu vedetă mă fac când mă fac mare ? Eh, încă mai am până mă fac mare, dar amu’ mi’s vedetă.

Că dacă vă aruncaţi un ochi pe aci’ , o să vedeţi din când în când scrieri de la mine, de la alţii …din astea. Şi ştiri, şi …din astea.

Acu’ să trecem repede la obiect. Şi să scriu oleacă de cât de tare mult îmi place mie la Portugalia. Pai, dragilor, atât de mult încât încercaam ca de la anu din august, să ne mutăm într-o ţară scandinavă. De preferit Norvegia. Că acolo m-ai fuserăm, şi mai ştim una alta. Şi mai avem şi prieteni. La care prieteni, cu ocazia asta, le zic sa mai să  deie şi ei un semn de viaţă, nu de alta, da să ştim dacă avem în continuare prieteni în Norvegia sau nu.

Deci cam aşa de tare îmi place mie aci.  o să ziceţi că sunt pretenţios, şi mofturos.

De ce nu ? Pentru că toată ţara asta a lusitanilor, mă face să mă simt al dracului de acasă.  Moştenirea latină se vede peste tot. Singurul lor avantaj este că nu au avut juma de secol de comunism. Au avut neşte dictator, Salazar, dar ăsta nu a stat aşa mult, şi a fost oleacă mai dăştept. Şi omu a fost, din ce am ţeles eu foarte patriot.

Dar am să mă documentez şi vă spui eu. Ha… că îmi adusei aminte … eu să mor dacă înţeleg cum au cucerit juma de lume întreagă, că zău că aprigi nu sunt ! Şi în majoritatea lor, este mici rău. Portughezi micuţi micuţi !

Am cătat o poză elocventă da n-am. Da am să fac una să vă arăt.

În afară de faptul că nu au avut aşa regim comunist ca noi … mai nimic interesant. Moştenirea latină îi termină şi pe ei. Delăsare, corupţie, politicieni … unu mai fudul ca altu’… dacă amu vă gândiţi la Barroso, lăsaţi. Portughezul portughez are o părere foarte proastă despre.

Oraşul brand al Portugaliei. Lisabona. Lisboa ( LiŞboa). Oraş celebru. Oraş cu turism. Ce se promovează ştie tot turistu. Iaca.

Şi altele de genu. Dar … mă repet. Moştenirea latină.

Central. Zona Restauradores.

Şi mai are tata din astea. Ultimele 3 sunt centrale de centrale. Vedeţi a 2 poza? Aia cu strada cu oameni şi statuia mai în plan îdepărtat? Astea ultimele  sunt făcute la 500 de m depărtare.

Moştenirea latină.

Am mers la ambasadă sa întreb cum e cu înregistratul. M-au trimis la o instituţie portugheză. Care mi-a zis că nu acolo. M-au trimis în altă parte. Am mers, mi-au zis că nu acolo. Mi-au zis să încerc la primărie. Partea portugheză, jumatea ai mai bună a sunat, şi le-a explicat. Cum că sunt român, cum că sunt EU member, cum că nu muncesc, dar că vreau sa mă registrez. Canci. Au zis că dacă nu muncesc, şi nici nu sunt la ceva studii aci, să nu mă chinui, că dacă mă opreşte careva să zic că sunt turist. Că trebe să mă declar după 3 luni, da ei nu prea ştie cum să facă. Au procedură pentru ăi de nu sunt in UE, dar pentru UE … nu se ştie.

Am mers la CNAI … oficiosul de integrare a emigranţilor. M-au trimis la o instituţie. Ghiciţi ce … NU E NICI ACOLO. M-au trimis la alta. Mai fac azi o încercare … Moştenirea latină.

Alt capitol. Seriozitatea. Am mers, ca omu’ care vrea să facă ceva, în timp ce stă, la diverse instituţii. ONG-uri să le numim. Mari. Unele dintre ele.

-măi … instituţie , uite eu ăsta mi-s. Am făcut aşa şi aşa, am voluntariat acolo şi, am săpat şanţuri, am condus dubiţe şi departamente de fundraising prin alte onguri. Vreau să voluntariez pentru voi.

– mamăăăă ce mişto … ştii şi de aia , şi de aia … şi vrei să faci pentru noi … super … te sunăm noi să ne vedem , să stabilim ce să facem concret.

….o zi …

… o săptămână …

Eu : alooo … ziseră-ţi că…

ei : daaaa… ziserăm, te sunăm … mâine …

Iaca au trecut luni şi luni … m-au sunat , şi au trimis mailuri de s-au spart. 1,2,3,4 instituţii. PE numărate şi pe luate.

Alta … merge românul la interviu. La sfârşit. Ah ..ce mişto …te sunăm, ca să vii la al doilea interviu , săptămâna viitoare. Ţeapăăăăă!!!

Moştenirea latină!!!

Astea ar fi exemple cu seriozităţile.

Altă chestie ce nu îmi place, şi chiar mă oripilează de-a dreptul. Îşi rod degetele. Nu am crezut că are să mă deranjeze aşa de tare. Ştiţi rosu de unghii … de degete, că toţi am făcut aşa ceva , până ce ne-a dat mama cu piper pe sub unghii, sau ne-a pus mănuşi …

Eh, ei au o problemă naţională. Partea portugheză ce o am pe semnătură, a recunoscut că e problemă. Sunt câte unii de îşi rod unghiile cu ciudă. Dar, am să fac poze. Promit.

Alta. Şi ultima. Şi cea mai serioasă. Şi gravă. Nu au bere la 0.5 l. Sau dacă au e greu de găsit. Păi cum mă fraţilor ? Mă oameni buni ? Ce treabă e asta ? Să bem bere la 0.33 ? în caz fericit. Că acu au pus pe piaţă berea de 0.2 l . Păi ce mama dracului să înţelegi din berea aia ?

Şi vedeţi cum se schimbă problema … „am beut aseară … 5 beri, ce tare sunt … „. Nu eşti. Ai băut fix 1 l. Adică 2 beri. Care mie unul îmi ajung pe o măsea …

Noa. Astea fiind spuse şi arătate …eu vă las. Merg să mă interesez de neşte cursuri. Că ne pregătim să emigrăm în Norvegia. Asta semnifică că jumatea portugheză face postuniversitară pe domeniul ei, iar eu voi face ceva cursuri de completare la diploma de liceu, adică ceva de web design, grafic design şi alte de design !

Uraţi-ne succesuri !

Anunțuri
Categorii: Uncategorized | 1 comentariu

Navigare în articol

Un gând despre „Moştenirea latină!

  1. Laura

    foarte multe succesuri. dea abi astept. mai sud asa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: