Zic să scriu…


…că poate aşa mă stârnesc să mai fac şi altele ce le am de făcut .

Că azi tre’ să îmi continui epopeea odiseei moştenirii latine, şi anume înscrierea mea în evidenţele acestor lusitani atât de latini.

Dar nu ăsta este subectul. Subectul azi … staţi jos şi scriţi, cum spunea profesorul meu de limba şi literatura română, Domnul Coman … da, un domn, şi mai ales un domn Profesor, părerea mea … subiectul azi este paradoxul …meu.

Îmbătrânesc întinerind sau întineresc îmbătrânind.

Să vă zic de ce. Am să încep cu „crezul” meu de ceva vreme, şi anume că viaţa mea de acu’ începe, şi că ăşti douăj’şi ceva de ani doar m-am antrenat … Dar chiar şi aşa,  îmbătrânesc întinerind ? sau invers ?

Am fost sâmbătă la concert. MAre concert, lume nebunită să meargă. Noi, invitaţi ai fratelui părţii portugheze, zicem … în stil pur românesc, dacă e moca, mergem.

Concert de concert … mare de mare … peste 50.000 oameni, trupe de trupe. Cap de afiş …Pearl Jam. Inainte de ei , nişte neni, şi inainte de neni fură cea trupă care au coloana sonoră de la The departed …

Muzicile cântate, deci, în sinea lor adunate una după alta interesante spre mişto. Concertul, începea pe la 17 sau 18 . Într-un spirit total carpato danubiano, nu a început chiar la timp … noi, în schimb am ajuns la timp. Eu partea portugheză şi ceva rude.

Şi am stat şi am stat, şi am stat, şi întâi a fost cald, şi soare, şi vânt şi praf, şi inghesuiala, şi forfotă, şi apoi s-a facut frig, şi vânt, şi praf, şi mai multă înghesuială, şi confuzie,  şi dureri de picioare şi frig şi de aci încolo a intervenit o stare de disconfort general, ce ne-a făcut să nu aşteptăm finalul de la Pearl Jam şi să mergem frumuşel spre casă.

Şi mintea mea, de om care îmbătrâneşte întinerind, sau întinereşte îmbătrânind nu înţelege neam de ce unii oameni sunt în extaz la concerte. Pentru mine acest Pearl Jam a fost ultimul concert de genul acesta.  Gata. Nu văd bucuria în a sta în picioare ore în şir, a mă îmbrâncii cu alţi zeci de mii de oameni ….câteodată … de a nu avea spaţiu, de a nu putea vorbi, de a înghiţi tone de praf, de a vedea oameni care îşi pierd umanul din ei şi devin oleacă nişte animale, de a inhala tot haşul de pe lume ( jointurile erau rulate în jurul nostru cu o frecvenţă fantastică )  …şi aş putea continua.

Culmea e că nu mă simţesc bătrân, mă simţesc chiar foarte tânăr … fizic vorbind, psihic la fel.

Deci … îmbătrânesc întinerind ? Sau întineresc îmbătrânind ?

Categorii: Uncategorized | 1 comentariu

Navigare în articol

Un gând despre „Zic să scriu…

  1. razvan c

    cam asa am inceput sa zic si eu. gata cu concertele, cu imbulzeala si toate alea. cred ca imbatrinim, mihaie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: