Uncategorized

Si noi ce facem aici ?


Si iaca m-am intors din nou la blog. Am spor ceva de speriat: un articol la 6 luni. In ritmul asta, avand in vedere ca am stat in Mozambic ceva mai bine de 1 an si am povesti garla, am sa termin cand ies la pensie. Dar nu conteaza noi avansam inainte ca sa zic asa.

Si iaca-ta-ne ( o fi corect … n-o fi ?) dupa prima noapte de odihna cat de cat decenta dupa multa vreme. Ce sa zic, socul mutarii in Africa a fost depasit de socul pe care ni l-a provocat apartamentul asa zisei prietene, asa ca socul mutarii in sus numitul continent a trecut cu nebagare de seama.

Am inceput ziua cu un mic dejun copios si am purces la faurit de planuri. Optiuni :

– haida la aeroport si nu plecam de acolo pana nu avem bilet de intoarcere in Europa

– hai la sunat si contactat prieteni si cunostinte si gasit un loc de sedere oarecum mai ieftin decat hotelul. Care el pe numele lui Executiv Hotel avea neste preturi infioratoare. Cred ca am mai mentionat eu ceva de preturi da´daca scriu odata la 6 luni am tendinta de uita si a nu imi aduce aminte.

Asa stand treaba am adoptat de comun acord planul 2 si am inceput sa ne gandim la oameni care ne-ar putea ajuta.  Si am facut o mica lista. Cand zic mica sunt generos. Era infima, minuscula iar sansele sa gasim ceva repede nu prea aratau misto. Asa ca ziua 2 s-a scurs relativ repede. Si nu foarte usor. La hotel aveau internet. Din pacate de memorie proasta nu imi aduc aminte de ce nu am reusit noi sa ne conectam, asa ca am incercat sa ne cunparam un internet mobil la purtator, precum si o cartela. Lucru mai usor de zis decat de facut. Am reusit sa gasim Vodacomul, adica Vodafoneul local si am incercat sa ne cumparam cele necesare. Gandind ca …la naiba …suntem in Mozambic, are sa mearga repede, ne-am inselat amarnic. Am avut de completat mii de formulare si de facut copie dupa pasaport, care nu se facea la locul respectiv, dar in cu totul si cu totul alta parte a orasului, unde ne-am dus pe jos, si de abia apoi am reusit sa cumparam si stick-ul de internet si cartela. Care credeti ca au mers din prima ? Mai baga-ti o fisa. Nope. Si asa am ajuns la hotel seara cu internetul pi stick si cartela in telemobil si canci internet si canci si telefon.

Pentru ca nu fusese activate. Nici un nici altul. Si ne-am chinuit inca o zi cu internetul de la hotel. Care internet era imperios necesar pentru ca toatae cunostintili noastre care ne-ar fi putut oarecum ajuta indruma spre ce sa facem erau ba pe facebook , ba pe linkedin … ba pe a …

Si am mai petrecut o zi fara sa purcedem la contactarea celor de pe mica infima lista. Si daca nu ma insel asa a fost ziua de 15.01.2012.

Recapitulare :

Situatia noastra era oarecum naspa : La promisiunile unei asa zise prietene, Mihai si Diana au lasat balta totul in Portugalia si s-au imbarcat in aventura vieti lor. Au plecat din Portugalia gandind ca vor ajunge in Mozambic si vor avea parte de un loc unde sa stea, la cald ( imposibil altfel in Mozambic) , cu asa zisa prietena , si vor putea pune tara la cale . In schimb au ajuns intr-o cocina si au trebuit sa se mute la hotel. Drama ! Mihai si Diana nu au bani sa stea foarte mult la hotel asa ca trebui sa ia o decizie foarte repede, pentru ca daca isi toaca banii pe hotel nu mai au de bilete inapoi spre Europa. Ce vor face Mihai si Diana ? Vom vedea in episodul viitor din „Epopeea Africana!”. in speranta ca voi reusi sa scriu mai devreme de 6 luni , imi urez  spor la scris !

Categorii: Mozambic, Nampula, Uncategorized | Etichete: , | Lasă un comentariu

The end.


With sadness, or not, I have to say that for now, Minitu, in the actual format, is retiring. Maybe, if Santa Claus does not forget him, will appear in some other way, other format. For the moment he is just confuse due to the changes of language, countries, habits and so on.

Good bye !

Categorii: Uncategorized | 4 comentarii

Silence


For the moment. The silence here comes from the fact that … there is nothing happening. We have our daily things, work for the lusitan, and shool also for her, for me is the never ending job search, and the

Romanian Cultural Institute in Lisbon, where I do some stuff, and more one project, that is happening now.

In rest, nothing. Amadora is as boring as ever, our neighbors as idiots as till now … we have the idiots with the dogs …3 of them, that all 3 of them stink. But this is old story. Now we have some other neighbors that are … professional furniture movers probably, and when they are home are training or something. We did not managed to identify where the noise come from, but we think that might be a conspiration and they do it with turns, cause the sound seems to come from all over.

Amadorian frustration. Don’t mind me.  We are facing bigger problems. Education. Or lack of it. For me it is unbelievable that in 21 century we have discrimination and people judge from where you come from. Yep, you got it … Now it is my time to be sorry that I am Romanian. Another frustration. I am really frustrated today. Anyway this blog was created with this purpose.

Well, to finish with this … I finish. Till next time …!

Continuă lectura

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Sem = without


I am not writing for some time now, I know. I just did not felt like. Anyway,  nothing happened here, we are just running after our dreams. We are catching up now, so … we are busy.

But this morning, I saw a video. My better half send it to me. And I just could not resist. It is in Portuguese, and even worse, is Brazilian Portuguese, but the most important is SEM. You will see it all along the video. Sem that, sem that, washing area commune,  kitchen commune and so on.

No hotel, no gigantic apartments rented for them, no armies of staff serving them. Like this it is happening in a civilized country.

Continuă lectura

Categorii: Uncategorized | 1 comentariu

Mirror Mirror


…on the wall…
Categorii: Uncategorized | 1 comentariu

testing social media




mihai_04aug-14, originally uploaded by Minitu’s Flickr.

It is pretty much simple. First you do a gmail. Than you do facebook, flickr, wordpress, twitter, scribd, youtube accounts. Than you connect all o them together. than you try to figure it out.

Categorii: Uncategorized | 3 comentarii

Hai, dă-mi calul să ajung


Pasarea Colibri – Dealul cu dor

Versuri:
Fratioare vant, tu, frate
Ce bati veacul fara moarte,
Ia-mi secunda ce ma tine,
Fara moarte si pe mine.
Ziua, dorul ma omoara,
Greu ca pietrele de moara,
Iara noaptea ma invie
Cu flori mari de insomie.

Refren:
Hai, da-mi calul sa ajung
Unde-am fost odata prunc,
Sa beau apa de baut
Unde maica m-a nascut,
Numai vreo trei zile
Sa ma duc si-apoi,
Voi veni la tine
Frate, inapoi.

Doru-n mine taie lemne
Si mereu imi face semne
Sa urc iarasi la pridvoare
Si sa-i bat in geam c-o floare,
Sa arunc doar o privire
Unde taica-meu ca mire
A pus mana pe himera
Cu lumea la butoniera.

Refren:
Hai, da-mi calul sa ajung
Unde-am fost odata prunc,
Sa beau apa de baut
Unde maica m-a nascut,
Numai vreo trei zile
Sa ma duc si-apoi,
Voi veni la tine
Frate, inapoi.

Refren:
Hai, da-mi calul sa ajung
Unde-am fost odata prunc,
Sa beau apa de baut
Unde maica m-a nascut,
Numai vreo trei zile
Sa ma duc si-apoi,
Voi veni la tine
Frate, inapoi.

Continuă lectura

Categorii: Uncategorized | 1 comentariu

This … but … this …


… comes SO FUCKING LATE.

If I just knew this like 9 years ago !!! or 19 …

Continuă lectura

Categorii: Uncategorized | 1 comentariu

Sfântul Duh S.A


Nu aveţi nevoie de traducere, nu-i aşa ?

Continuă lectura

Categorii: Uncategorized | 11 comentarii

Binele învinge


După lungi lupte seculare şi milenare, între Minitu şi Primăria de la Amadora, după ce Primăria , l-a rănit în zone sensibile pe acesta, Minitu, cu ezitare, pentru că nu vroia să îi rănească prea tare, a scos în sfârşit arma secreta letală şi fatală, şi a pornit la anihilarea pe veci a duşmanului. Dar să îl lăsăm pe el să zică.

Continuă lectura

Categorii: Uncategorized | 10 comentarii

Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: