Articole etichetate cu: Africa

Mozambic, de unde pana unde ?


De mic am fost fascinat de Africa. Am citit tot ce am prins referitor la exploratorii care , ma scuzati, explorasera continentul negru.  Mihai Tican Rumano si povestile din Congo ma atrageau ca un magnet. Visam lei si leoparzi, caini salbatici si hiene, africani mici si canibali, serpi care mai de care si paianjeni si mai si .

De aici si prima pornire spre Mozambic, aceea din 2009 cand m-am voluntariat in Norvegia cu destinatia finala Mozambic, dar m-am razgandit cand am vazut desfasurarea ostilitatilor din cadrul DRH. Mai multe detalii prin arhiva din 2009.

Pe undeva pe la mijloc sfarsit de 2011 am hotarat de comun acord cu nevasta ( asa o vom numi de amu ) sa ne carabanim din Portugalia. Ea terminase post universitara, i se terminase si proiectul la firma la care dadea cu sapa, oportunitati in Portugalia nu prea erau, mie nu prea imi placea locul de munca iar posibilitati de avansare inainte nu prea erau. Viitorul suna naspa. Si asa am decis sa intervenim in cursul viitorului. Dar aveti sa va scarpinati la ochi si aveti sa ziceti … de unde pana unde Mozambic ?

Pai, noi cunosteam niste oameni ( o fata) in Mozambic. Care niste oameni ( portugheza ) a zis : veniti veniti ca va ajut eu. Aici incep multe multe proiecte in constructie,  insa tre´sa fii aici fizic. Si daca veniti, stati la mine pana va aranjati si gata!!!! Si uite asa, cu sperante in noi, si bagajele in spate, am purces pe data de 12.01.2012 spre sudul Africii. Lisabona – AmsterdamNairobi – Mozambic. Orasul din Mozambic in care am aterizat , va rog sa ma scuzati , pe numele lui Nampula. Pula este un fel de laitmotiv in zona pentru am mai intalnit orase cu nume de ´ti rusine sa ii zici mamei unde esti.

In Nampula am ajuns pe 13.01 … ghinion acum imi dau seama, pe la orele …13 !!!! Dublu ghinion de nesansa. Aeroportul din Nampula … hmmm … un fel gara mai mare. Spre surprinderea mea, care eram oarecum ingrijorat de caldura, nu era chiar asa de cald. Dupa cum am descoperit mai tarziu nu era chiar asa de cald in ziua aia, ca ne-a iesit pe nas ceva mai tarziu.

Am fost asteptati la aeroport, suiti intr-o masina, inghesuiti de fapt intr-o masina de portugheza cumsecade si dusi am fost. Nu am apucat sa vedem prea multe ca am si ajuns la apartamentul in care teoretic urma sa locuim. O cladire mica, mizerabila, in fata cladirii trotuarul era distrus de radacinile copacilor. Dupa cum am constantat mai tarziu eram intr-o zona de lux pentru ca totusi aveau trotuar. Cladirea mica, pricajita, apartamente pe o  parte si pe alta. Ca sa clarificam, noi nu ne asteptam la multe lucruri bune, constienti fiind de faptul ca suntem intr-o tara din lumea a treia. Insa nimic nu ne-a pregatit pentru ce a urmat. Portugheza respectiva, cand ne-a invitat la „ea” a omis niste amanunte : ea nu mai locuia in apartamentul respectiv de vreo cateva luni. Ea nu prea mai trecea pe acolo de fapt. Apartamentul respectiv nu avea nici cea mai mica urma de mobila, dupa cum nu avea nici cea mai mica urma de apa prin conducte. Nu avea aragaz iar bucataria era INFIORATOARE. Printre putinele vase ce erau pe un dulap se plimba tacticoasa o soparlica. Ceea ce m-a facut sa ma gandesc la meniul unei soparle : insecte. Daca soparla este aici, rezulta ca si insectele sunt tot aici. Avand in vedere ca suntem in Africa , m-am simtit bine sa vad soparla. Dusmanul dusmanilor mei este prietenul meu am zis !

Cu alte cuvinte apartamentul era mizerabil. Dupa cum am constantat mai tarziu pe pielea noastra, prin zona respectiva daca nu faci curat zilnic in cateva zile casa este plina de gandaci, paianjeni, tantari, si alte insecte de gen. Acel apartament nu mai fusese curatat de cel putin 2 luni.

Asa zisa prietena, ne-a dat exact atat timp cat sa descarcam bagajele, ne-a dat cheia si ne-a condus pana in centrul orasului sa ne cumparam oarece lucruri trebuincioase si a disparut. Si iaca asa am ajuns cu nevasta in mijlocul orasului Nampula, dupa un prim contact neplacut cu ceea ce trebuia sa fie casa noastra. Fara sa stim prea bine drumul inapoi spre ingrozitorul apartament. Si toate astea dupa o calatorie de mai bine de 24 de ore.

Continuarea in episodul urmator !

 

 

 

 

Categorii: Mozambic, Nampula | Etichete: , , , , | Lasă un comentariu

I´m back !


Minitu s-a intors. De pe stanga pe dreapta si a continuat sa sforaie ! Si asta dar nu despre asta este vorba in propozitie ! Au trecut niste ani de la ultima postare, si anume vreo 3. Intre timp am devenit emigrant profesionist !

Am sa ma intorc sa mai scriu ? Nu stiu. S-ar putea sa scriu azi si sa mai treaca 3 ani pana data viitoare ! Sper sa nu, pentru ca scrisul face bine, dar niciodata nu stii ce se intampla maine.

Ultima data cand scriam eram intr-o Amadora gri, incercand sa definesc daca Minitu stie engleza sau continua pe romaneste ! Ei, am decis ca ramane pe romaneste, ca sa mai exerseze si el limba de altfel natala !

Intre timp multe lucruri s-au intamplat si dupa cum stiti … cu liniuta de la capat :

– am muncit intr-un call center in Lisabona – support tehnic IOS

– la data 12 .01.2012 impreuna cu recenta si anume nevasta ( la data respectiva era recenta … nici nu se uscase cerneala pe certificat) ne-am suit in avionul care ne-a dus spre ceea ce a devenit cea mai interesanta experienta experimentata de mine pana la momentul respectiv si mult timp de atunci incolo !!!!???? are sens ce zic eu ?

– 13.01.2012 pe la orele pranzului am aterizat in orasul cu nume de m-a facut rusine sa ii zic mamei unde sunt : Nampula, capitala provinciei cu acelasi nume de proasta inspiratie din Nordul si anume al Mozambicului !

– dupa 13 luni de lupte impotriva tantarilor, malariei, bastinosilor, preturilor, caldurii, tuturor insectelor de pe lume, Minitu si cu nevasta sa, impreuna cu recenta achizitie a familiei s-au intors spre plaiuri europene. Adica noi doi si un caine, pre numele sau maritul Thor, cainele tunetului si a fulgerului, provenit dintr-o rasa de caini care se lupta cu leii … aia adevarati din savana …dar carui respectiv caine ii este frica de pungile de plastic ceva de speriat !

-dupa ani si ani de la primul contact cu fiordurile norvegiene ( care primul contact avu loc prin 2007), Minitu si cu familia Sa, au ajuns in sfarsit sa habiteze pe meleaguri nordice, terminand calatoria ce l-a dus prin lume !

In limita timpurilor disponibilie si a chefului de scris voi reveni cu povesti, poze, muzici, retete si alte alea despre teribila calatorie !

 

Sperand ca inca mai sunt oameni abonati pe aci, si oricum daca nu mai sunteti stati linistiti ca va readuc eu aminte …La buna vedere !

 

 

Categorii: amadora, update | Etichete: , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: