Articole etichetate cu: Lisabona

Mozambic, de unde pana unde ?


De mic am fost fascinat de Africa. Am citit tot ce am prins referitor la exploratorii care , ma scuzati, explorasera continentul negru.  Mihai Tican Rumano si povestile din Congo ma atrageau ca un magnet. Visam lei si leoparzi, caini salbatici si hiene, africani mici si canibali, serpi care mai de care si paianjeni si mai si .

De aici si prima pornire spre Mozambic, aceea din 2009 cand m-am voluntariat in Norvegia cu destinatia finala Mozambic, dar m-am razgandit cand am vazut desfasurarea ostilitatilor din cadrul DRH. Mai multe detalii prin arhiva din 2009.

Pe undeva pe la mijloc sfarsit de 2011 am hotarat de comun acord cu nevasta ( asa o vom numi de amu ) sa ne carabanim din Portugalia. Ea terminase post universitara, i se terminase si proiectul la firma la care dadea cu sapa, oportunitati in Portugalia nu prea erau, mie nu prea imi placea locul de munca iar posibilitati de avansare inainte nu prea erau. Viitorul suna naspa. Si asa am decis sa intervenim in cursul viitorului. Dar aveti sa va scarpinati la ochi si aveti sa ziceti … de unde pana unde Mozambic ?

Pai, noi cunosteam niste oameni ( o fata) in Mozambic. Care niste oameni ( portugheza ) a zis : veniti veniti ca va ajut eu. Aici incep multe multe proiecte in constructie,  insa tre´sa fii aici fizic. Si daca veniti, stati la mine pana va aranjati si gata!!!! Si uite asa, cu sperante in noi, si bagajele in spate, am purces pe data de 12.01.2012 spre sudul Africii. Lisabona – AmsterdamNairobi – Mozambic. Orasul din Mozambic in care am aterizat , va rog sa ma scuzati , pe numele lui Nampula. Pula este un fel de laitmotiv in zona pentru am mai intalnit orase cu nume de ´ti rusine sa ii zici mamei unde esti.

In Nampula am ajuns pe 13.01 … ghinion acum imi dau seama, pe la orele …13 !!!! Dublu ghinion de nesansa. Aeroportul din Nampula … hmmm … un fel gara mai mare. Spre surprinderea mea, care eram oarecum ingrijorat de caldura, nu era chiar asa de cald. Dupa cum am descoperit mai tarziu nu era chiar asa de cald in ziua aia, ca ne-a iesit pe nas ceva mai tarziu.

Am fost asteptati la aeroport, suiti intr-o masina, inghesuiti de fapt intr-o masina de portugheza cumsecade si dusi am fost. Nu am apucat sa vedem prea multe ca am si ajuns la apartamentul in care teoretic urma sa locuim. O cladire mica, mizerabila, in fata cladirii trotuarul era distrus de radacinile copacilor. Dupa cum am constantat mai tarziu eram intr-o zona de lux pentru ca totusi aveau trotuar. Cladirea mica, pricajita, apartamente pe o  parte si pe alta. Ca sa clarificam, noi nu ne asteptam la multe lucruri bune, constienti fiind de faptul ca suntem intr-o tara din lumea a treia. Insa nimic nu ne-a pregatit pentru ce a urmat. Portugheza respectiva, cand ne-a invitat la „ea” a omis niste amanunte : ea nu mai locuia in apartamentul respectiv de vreo cateva luni. Ea nu prea mai trecea pe acolo de fapt. Apartamentul respectiv nu avea nici cea mai mica urma de mobila, dupa cum nu avea nici cea mai mica urma de apa prin conducte. Nu avea aragaz iar bucataria era INFIORATOARE. Printre putinele vase ce erau pe un dulap se plimba tacticoasa o soparlica. Ceea ce m-a facut sa ma gandesc la meniul unei soparle : insecte. Daca soparla este aici, rezulta ca si insectele sunt tot aici. Avand in vedere ca suntem in Africa , m-am simtit bine sa vad soparla. Dusmanul dusmanilor mei este prietenul meu am zis !

Cu alte cuvinte apartamentul era mizerabil. Dupa cum am constantat mai tarziu pe pielea noastra, prin zona respectiva daca nu faci curat zilnic in cateva zile casa este plina de gandaci, paianjeni, tantari, si alte insecte de gen. Acel apartament nu mai fusese curatat de cel putin 2 luni.

Asa zisa prietena, ne-a dat exact atat timp cat sa descarcam bagajele, ne-a dat cheia si ne-a condus pana in centrul orasului sa ne cumparam oarece lucruri trebuincioase si a disparut. Si iaca asa am ajuns cu nevasta in mijlocul orasului Nampula, dupa un prim contact neplacut cu ceea ce trebuia sa fie casa noastra. Fara sa stim prea bine drumul inapoi spre ingrozitorul apartament. Si toate astea dupa o calatorie de mai bine de 24 de ore.

Continuarea in episodul urmator !

 

 

 

 

Categorii: Mozambic, Nampula | Etichete: , , , , | Lasă un comentariu

5 minute


Eu de fel mi-s mai ciudat. Adică mie îmi place să mă plimb pe afară când e furtună şi din astea.  Acu ceva vreme, mai ezact, acu ceva vreme, am fost să văz furtuna, la margine de ocean.

Când m-a deplasat consoarta cu trenuri multe, iar rezultatul a fost fix … un balon de apă, plictisitor! .

Ca o ironie de soartă, atunci a fost anunţată furtună, ne-am dus special să vedem, să pozăm valurili, să simtem vântul în pletele de pe mână … din astea … şi nu a fost.

Săptămâna trecută, în timp ce eu eram la Biserica Ortidoxă Română din Lisabona, la 5 minute distanţă de mine …

Continuă lectura

Categorii: povesti | Etichete: , , , | 2 comentarii

H?M?C?


Bună de dimineaţa. O să încep cu începutul. Adică cu … sămbătă seara. Avem la noi în vizită pe unul din fraţii Dianei, cu prietena.

Şi cum am zis că ar cam trebui să ne mai mişcăm fizicele şi pe seară am decis să ieşim. În Lisabona, nu poţi să ieşi seara şi să nu ajungi în cartierul de sus. Upper Quarter, sau pe limba lor, Bairo Alto.

Lumea e înebunită, Bairo Alto în sus  şi în jos, şi în părţi. Dar mai ales în sus şi în jos. Că  Lisabona este contruită pe 7 coline,  la fel ca celălalt mare oraş al Europei, şi aici mă refer la Iaşi. Deci în sus şi în jos, este direcţia preponderentă.

Continuă lectura

Categorii: amadora, portugalia | Etichete: , , , , , | 1 comentariu

de week-end


Furăm.

Continuă lectura

Categorii: calatorii, fotografii, portugalia | Etichete: , , , , | Lasă un comentariu

Duminica în Lisabona


Mi-am adus aminte la ceas târziu în noapte ca aş fi zis mai acu vreo 2 zile că vă zic despre târgul de locuri de muncă la care fuserăm. Şi vă zic. Dacă am zis că zic, acum tre să zic … nu ?

A fost odată ca niciodată … şi de n-ar mai fi. Era un băiat şi o fată. Încerc să îmi dau seama care ar fi fost echivalentul târgului de joburi mai pe vremea poveştilor dar nu reuseşesc, aşa că merg elegant mai departe.

Diana a descoperit duminică, precum că în mărita Lisabonă ar avea loc un mirobolant târg de locuri de muncă, cu participarea a peste …de firme, care oferă un număr impresionant de locuri de muncă. Decizie luată de comun … merem. Ne punem ţeveurile-n geantă, ne gătim prună … amândoi cu excepţia mea care nu mă pot găti prună că hainele de prună mi-s în România, şi ieşim din casă.

Vreme frumoasă … nu mă înjuraţi, 22 de grade. Luăm trenul şi apoi metroul şi merem la locul faptei. Hotel VIP Zurich … sau ceva asemănător, din buricul târgului Lisaboan.

Continuă lectura

Categorii: calatorii, fotografii, portugalia | Etichete: , , | 3 comentarii

Mihai, urşii şi avioanele


Păi da. Dacă aţi văzut titlul şi aţi gândit şi o secundă doar, că am luat-o pe arătură … e adevart. Dar, nu despre asta este vorba.

Azi am fost să fiu evaluat. Nu asta este important. Pentru prima oară in ultimele … sa fie …. vreo … 5-6 luni … merg singur undeva. Na … vedeţi … şi nu oriunde ci in Lişboa. Că aşa zice portughezul la Lisabona. Că ei tre să hie mai cu moţ şi zice Lişşşşşboa.

Da, ca sş fiu evaluat. Din punct de vedere al limbii. Şi acum nu vă gandiţi la prostii. Al limbii portugheze. Ceea ce a durat, foarte puţin, după cum vă şi inchipuiţi.

Că de … eu cu limba … ăsta e domeniu lu fratimiu … ăla din poza de când era mic …că el e la Călinescu şi studiază toată ziua … limbi … străine. Adică nu ale lui.

Dar sa revenim. Ca să vă explic titlul. Acum eu fac ceea ce se numeşte dau din casă. Adică zic de portughezi. Că când am zis urşi am zis portughezi. Păi … uite de ce …

Continuă lectura

Categorii: amadora, calatorii, d'ale vietii, Diana, portugalia | Etichete: , , , | 3 comentarii

Cel mai plictisitor.


Asta va zic din titlu, ca sa -mi aruncati apoi eu stiu ce injective.

Saptamana trecuta sau acu 2 saptamani … nu mai tiu minte am fost saa vaz furtuna. Am scris… hmm … aici … ce cool sunt, am vazut eu ca asa se face, intr-o scriere proprie si personala, pui link la o alta scriere proprie si personala … noa, revenind … si atunci am zis si ca vin cu poze de la furtuna.

Furtuna nu prea fuse, sau cel putin nu atunci.Sau ma rog , nu acolo. Unde am fost noi. Adica departe. Ca m-a luat consoarta de haripa si m-a plimbat de am crezut ca nu mai suntem in Lusitania. Am schimbat trenuri si metroaie si apoi trenuri si de habia apoi am ajuns. M-am simtit ca’n poveste … peste noua mari si noua tari si noua rauri si 9 parauri si piticu’ ma scuzati de expresie care zice  … ” in p*** mea ce departe stau „. Pai da, ca am mers cam freo 2 ore dus si numa 1 intors … cred ca era la vale, ca sa ajungem la marea cea mare. La ocean. Ca din Lisabona nu prea il vezi bine ca vezi nu raul Teju … parca, ce se varsa el printr-un estuar in marea cea mare. Da noi am mers … ca sa vedem oceanul.

Fuse numa 1 ora la intors, pentru ca l-a dus am avut niste peripetii in timp ce cumparam biletele. Nimic interesant, doar ca ei au un sistem de inbiletare foarte … hmmm … o sa va spui eu freodata si despre asta …

Revenind …ca uite ce mult am scris doara ca sa va fac sa uitati ca de fapt filmuletul este boring in draci. Mie doar muzica mi place. Cine ghiceste muzica … nu primeste nimic. Dar ca sa nu va mai tiu asa … iaca-ta.

Pe mine sa ma scuzati va rog, eu ma duc sa ma studiez portugheza, ca mai am oleaca si ma apuc de shtudiat. Cu acte in regula. Ma inscriu la cursuri de portugheza.

Ate logo va spui si acu ma duc sa vad ce inseamna !

Minitu’

Categorii: aberatii, amadora, calatorii, d'ale vietii, de la Minitu citire, Diana, portugalia, turisti, Uncategorized | Etichete: , , , , , | 1 comentariu

Alea Jacta est …


Adica in traducere libera… da ba zarurile alea sa te fac o tabla … Parca asa era.  Adica suntem inapoi la tabla de desene. De desene pe asfalt bineinteles.

Va ziceam eu acu ceva vreme ca exista o mica sansa sa plecam in Insulele Capul Verde. Mica rau. Sansa. Atat de mica incat este inexistenta. Ieri am aflat. Banuiam rapsunsul, insa il asteptam foarte cu drag, ca sa avem certitudinea faptelor ca sa zic asa. In meandrele concretului …

Acu’ ca stim, ne intoarcem la aia de desene ca sa ne desenam pe fata. Sa vedem ce si incotro. E bine ca nu stam in apa. Adica multumita tatalui Dianei avem unde sta si nu ne cere nimeni nimic. Suntem mai norocosi decat altii.

Si se pare ca desenele noastre zice ca in urmatoarea pereioada … vom fi pe aci. Pe la Amadora. Am zis eu ca e centrul si buricul ? Am zis, am zis.

Acu ramane sa ma inregistrez la Serviciul de Emigranti, si sa invat sa parlesc portugheza. Si sa imi gasesc un job. In continuare cautam si in Romania, desi se pare ca nu prea sunt sanse … dar … hmmm .

Astea fiind spuse …va salut … Mihai de la Amadora …

MInitu’

Categorii: amadora, calatorii, despre mine, jurnal de calatorie | Etichete: , , , | 3 comentarii

Jeronimos Monastery


Dupa cum va povestii ieri, am avut o zi plina. Noa. Si ramasese sa va spun mai multe despre  Jeronimos Monastery.

Dar, decat sa va scriu eu aci, si sa va dau linkuri pe wikipedia si alte alea … zic …mai bine sa il las pe nenea asta sa va zica el cateva cuvinte. Mai ales ca le zice frumusel. Ah … si inainte sa va apucati sa va uitati … aruncati un ochi ACI . Este un tur virtual destul de reusit.

Minitu’

Categorii: de la Minitu citire, Diana, portugalia, Youtube | Etichete: , , , , , | Lasă un comentariu

Marti. Ceasuri rele si bune …


Punct. Asa incep a va povesti despre o zi plina si lunga. Nu va temeti. Nu m-am angajat cumva si am fost la munca. Nu. Inca nu. pumni in cap sa imi dau. Dar asta e alta poveste.

Azi, ca 2 flori am plecatara de dimineata de acasa. Cu destinatia… Ambasada Romaniei la Portugalia. Cu emotie am iesit pe usa, spre acea bucatita de pamant romanesc … daca nu ma insel eu ambasada …spatiul devine teritoriu romanesc … asa-i ?

Oricum … Am iesit pe usa gandindu-ma bucuros ca ajung sa vorbesc romaneste. Noa. Nu ca as avea probleme in asta aici la mine la Amdora. Ca unde m-as duce daca strig pe romaneste … dar v-am povestit deja asta.  … un moment de clipa va rog sa imi beau o gura de vin. … noa asa mai merge.

Destinatia finala era Universitatea din Lisabona … nu, nu va speriati, nu ne inscriem la nici o faculta … doar ca mergeam acolo ca sa se faca Diana mai usoara. Cu o masea de minte. Da, ca astia isi estrag dinti la facultate. La aia de stomatologie … asa domnite dragute am vazut eu acolo, da nu pot sa nu imi inchipui cu ochii mintii cata durere vor provoca ele de-a lungu vietii … si asta ma duce cu mintea la o problema mai veche … ma ce fel de om tre sa fii ca sa te faci dentist cand o sa fii mare ?

Noa …revin. Asa cum am plecat noi la 8 de dimineata cu gand spre Ambasada lu’ tactu, nu am luat si camerele de fimat respectiv fotografiat. Ca eu unul nu aveam de gand sa intru cu Diana cand se face mai usoara de un dinte.

Insa, cum se face … am ajuns la Ambasada masii pe la 9 trecute fix …si am terminat in 5 min. Ca eu saracutz de mine doar vroiam sa pun o intreabare. Si uite ca recunosc ca am mintit. Nu  a durat 5 minute. 5 minute am stat dejaba in fata geamului de la ghise’ uitandu-ma cu jind la cele 3 tanti ce vorbeau una cu cealalta si nu ma bagau pe mine in seama, intr-un specific romanesc. Apoi mi-am dat seama. Ca daca  te duci la Ambasada lu’ Peste prajit, d’apoi tre’ sa te simtesti ca acasa. Na… fix ca la ghiseele de la administratiile financiare de prin tara m-am simtit. Un caladuros … la mai mare … !

insa … care e, am aflat unde tre sa ma duc la mine la Amadora ca sa ma regitrez si eu aci la Portugalia lusitanilor. Ca imediat se facutara tri luni de cand ma situez in aceasta tara.

Ce sa va mai spui despre minunata Ambasada … bate vantul, nici un paznic, jalnic.

Noa… ca ne-am facut noi treaba asta mare ce o aveam de facut, am decis sa mergem la Belem. A se citi … belain … sau cam asa ceva. Ca am zis sa mergem acolo ca ca sa manca si gura noastra cate ceva, si sa perdem timpul ce il aveam de perdut de la orele 9 s oleaca pana la orele 2 si oleaca … Si cum va spuneam … ca nu am luat camerele de filmat si respectiv fotografiat.

Dar uite unde fuseram …

Daca va puneti cu clickul pe imagine … va duce in de acolo de unde am luat eu poza. Adica de aci : http://py106travel.blogspot.com/2008/03/portugal-2005-part-6.html

Sa nu mori de ciuda? Urmeaza oleaca ceva mai incolo sa mai pun cate una alta despre Jeronimos Monastery de aci de la Lisabona, Belem. Este chiar si un tur virtual, si apoi o sa ma wikipediez si documentez despre ce este treaba asta ca asa de tare m-a impresionat de numa numa.

Ah … in rest , toate bune si frumoasa. Diana e mai slaba de o masea de minte si vegeteaza in varf de pat cu cele telecomenzi in cele maini. Si de abia vorbeste. Lucru ce nu ma deranjeaza …spre totala mea uimire.

Incheiem cronica de la Amdora … cu respecte …!

Minitu

Categorii: amadora, calatorii, de la Minitu citire, Diana, jurnal de calatorie | Etichete: , , , , , , | 2 comentarii

Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: