Articole etichetate cu: Mozambic

Si noi ce facem aici ?


Si iaca m-am intors din nou la blog. Am spor ceva de speriat: un articol la 6 luni. In ritmul asta, avand in vedere ca am stat in Mozambic ceva mai bine de 1 an si am povesti garla, am sa termin cand ies la pensie. Dar nu conteaza noi avansam inainte ca sa zic asa.

Si iaca-ta-ne ( o fi corect … n-o fi ?) dupa prima noapte de odihna cat de cat decenta dupa multa vreme. Ce sa zic, socul mutarii in Africa a fost depasit de socul pe care ni l-a provocat apartamentul asa zisei prietene, asa ca socul mutarii in sus numitul continent a trecut cu nebagare de seama.

Am inceput ziua cu un mic dejun copios si am purces la faurit de planuri. Optiuni :

– haida la aeroport si nu plecam de acolo pana nu avem bilet de intoarcere in Europa

– hai la sunat si contactat prieteni si cunostinte si gasit un loc de sedere oarecum mai ieftin decat hotelul. Care el pe numele lui Executiv Hotel avea neste preturi infioratoare. Cred ca am mai mentionat eu ceva de preturi da´daca scriu odata la 6 luni am tendinta de uita si a nu imi aduce aminte.

Asa stand treaba am adoptat de comun acord planul 2 si am inceput sa ne gandim la oameni care ne-ar putea ajuta.  Si am facut o mica lista. Cand zic mica sunt generos. Era infima, minuscula iar sansele sa gasim ceva repede nu prea aratau misto. Asa ca ziua 2 s-a scurs relativ repede. Si nu foarte usor. La hotel aveau internet. Din pacate de memorie proasta nu imi aduc aminte de ce nu am reusit noi sa ne conectam, asa ca am incercat sa ne cunparam un internet mobil la purtator, precum si o cartela. Lucru mai usor de zis decat de facut. Am reusit sa gasim Vodacomul, adica Vodafoneul local si am incercat sa ne cumparam cele necesare. Gandind ca …la naiba …suntem in Mozambic, are sa mearga repede, ne-am inselat amarnic. Am avut de completat mii de formulare si de facut copie dupa pasaport, care nu se facea la locul respectiv, dar in cu totul si cu totul alta parte a orasului, unde ne-am dus pe jos, si de abia apoi am reusit sa cumparam si stick-ul de internet si cartela. Care credeti ca au mers din prima ? Mai baga-ti o fisa. Nope. Si asa am ajuns la hotel seara cu internetul pi stick si cartela in telemobil si canci internet si canci si telefon.

Pentru ca nu fusese activate. Nici un nici altul. Si ne-am chinuit inca o zi cu internetul de la hotel. Care internet era imperios necesar pentru ca toatae cunostintili noastre care ne-ar fi putut oarecum ajuta indruma spre ce sa facem erau ba pe facebook , ba pe linkedin … ba pe a …

Si am mai petrecut o zi fara sa purcedem la contactarea celor de pe mica infima lista. Si daca nu ma insel asa a fost ziua de 15.01.2012.

Recapitulare :

Situatia noastra era oarecum naspa : La promisiunile unei asa zise prietene, Mihai si Diana au lasat balta totul in Portugalia si s-au imbarcat in aventura vieti lor. Au plecat din Portugalia gandind ca vor ajunge in Mozambic si vor avea parte de un loc unde sa stea, la cald ( imposibil altfel in Mozambic) , cu asa zisa prietena , si vor putea pune tara la cale . In schimb au ajuns intr-o cocina si au trebuit sa se mute la hotel. Drama ! Mihai si Diana nu au bani sa stea foarte mult la hotel asa ca trebui sa ia o decizie foarte repede, pentru ca daca isi toaca banii pe hotel nu mai au de bilete inapoi spre Europa. Ce vor face Mihai si Diana ? Vom vedea in episodul viitor din „Epopeea Africana!”. in speranta ca voi reusi sa scriu mai devreme de 6 luni , imi urez  spor la scris !

Categorii: Mozambic, Nampula, Uncategorized | Etichete: , | Lasă un comentariu

La ‘otel !


Cathedral in Nampula, Mozambique

Cathedral in Nampula, Mozambique (Photo credit: Wikipedia)

Inainte de purcede la scris tre´sa mentionez faptul ca limba romana devine din ce in ce mai straina pentru mine. Zic asta pentru ca mi-am aruncat un ochi peste ultimul text si am descoperit asea … niste lipsuri sau plusuri … in litere, virgule, banalitati din astea !

Ziua 2 in minunatul oras nampulez, a constat in trezirea de dimineata si descoperirea unui hotel ! Aveam ca unice criterii si anume 2 :

– sa nu ne manance oarece ganganii in camera si …

– sa nu ne manance toate economiile de o viata sa stam la respectivul ´otel !

Pentru ca trebuie sa mentionez faptul ca in Nampula, ca de altfel peste tot in Mozambic, totul este scump. Fantastic de scump as zice eu. Am facut noi la un moment dat calculele si pe mancare pentru 2 persoane, pe luna plateam cam de 4 ori mai mult decat in Portugalia. Si netinand seama ca nu vorbim de aceeasi calitate a produselor, si nici de faptul de in medie mancam de 3 ori pe saptamana la restaurant. Doar pentru mancarea de acasa plateam de 4 ori mai mult !

Na, astea fiind si anume conditiile, ne spalam pe ochi cu oarece apa din oarece sticle, si plecam. Nu aveam internet, nu aveam, harta, nu aveam … de fapt singurul lucru pe care il aveam, daca se poate numi lucru era o dorinta imensa de a gasi un loc unde sa ne odihnim ca oamenii !

Vorbim de ziua 14.02, unde noi plecasem de acasa de pe 12, si nu prea am avut unde dormi !

Am luat nou din reperele cuvenite, ca nu cumva sa se intample rusinea sa nu stim unde sa ne intoarcem si am plecat cu gandul sa gasim oarece magazin unde se da harti !

Scurtand povestea va spui asa :

4 ore mai tarziu, cu o harta gasita la fantastica suma de 6 euro  … harta din 1997, complet nefolositoare, 3 litri de apa pierduti doar prin faptul ca stateam ( Februarie e vara la ei … ), niste vreo 5 km pe putin facuti pe jos, 5 hoteluri/moteluri/guesthouse-uri mai tarziu eram victoriosi!

Hotelul ales era chiar langa noi, dar din pricina bagajelor am ales sa ne chemam un taxiu´ ! Taxiurile la ei … cam ca prin anii´90 la noi. Haos organizare iar masinile lor oleaca mai catranite ca daciile noastre vechi … La toate astea adaugam o caldura infioratoare si niste miesme la fel de fantastice !

Sunam la asa zisa prietena, sa vina la hotel sa isi ia cheia si plecam ! Si asa s-au scurs, doamnelor si domnilor primele 48 de ore de Mozambic, fir’ar el sa fie de Mozambic.

‘Otelu´ fu´meserias,  in camera am gasit  decat o … un fel de lacusta si 2 gandaci. Am dat aerul conditionat la maxim ( din cauza de tantari, ca A/C-ul ii cam paralizeaza) si ne era frica de malarie. Ca noi am decis sa nu luam medicamentele anti malarie, care iti distrug sanatatea mai rau decat malaria ( parere personala).

Pana la o noua pofta de scris va urez ce imi doresc si mie !

Categorii: Mozambic | Etichete: , , , , , | Lasă un comentariu

I´m back !


Minitu s-a intors. De pe stanga pe dreapta si a continuat sa sforaie ! Si asta dar nu despre asta este vorba in propozitie ! Au trecut niste ani de la ultima postare, si anume vreo 3. Intre timp am devenit emigrant profesionist !

Am sa ma intorc sa mai scriu ? Nu stiu. S-ar putea sa scriu azi si sa mai treaca 3 ani pana data viitoare ! Sper sa nu, pentru ca scrisul face bine, dar niciodata nu stii ce se intampla maine.

Ultima data cand scriam eram intr-o Amadora gri, incercand sa definesc daca Minitu stie engleza sau continua pe romaneste ! Ei, am decis ca ramane pe romaneste, ca sa mai exerseze si el limba de altfel natala !

Intre timp multe lucruri s-au intamplat si dupa cum stiti … cu liniuta de la capat :

– am muncit intr-un call center in Lisabona – support tehnic IOS

– la data 12 .01.2012 impreuna cu recenta si anume nevasta ( la data respectiva era recenta … nici nu se uscase cerneala pe certificat) ne-am suit in avionul care ne-a dus spre ceea ce a devenit cea mai interesanta experienta experimentata de mine pana la momentul respectiv si mult timp de atunci incolo !!!!???? are sens ce zic eu ?

– 13.01.2012 pe la orele pranzului am aterizat in orasul cu nume de m-a facut rusine sa ii zic mamei unde sunt : Nampula, capitala provinciei cu acelasi nume de proasta inspiratie din Nordul si anume al Mozambicului !

– dupa 13 luni de lupte impotriva tantarilor, malariei, bastinosilor, preturilor, caldurii, tuturor insectelor de pe lume, Minitu si cu nevasta sa, impreuna cu recenta achizitie a familiei s-au intors spre plaiuri europene. Adica noi doi si un caine, pre numele sau maritul Thor, cainele tunetului si a fulgerului, provenit dintr-o rasa de caini care se lupta cu leii … aia adevarati din savana …dar carui respectiv caine ii este frica de pungile de plastic ceva de speriat !

-dupa ani si ani de la primul contact cu fiordurile norvegiene ( care primul contact avu loc prin 2007), Minitu si cu familia Sa, au ajuns in sfarsit sa habiteze pe meleaguri nordice, terminand calatoria ce l-a dus prin lume !

In limita timpurilor disponibilie si a chefului de scris voi reveni cu povesti, poze, muzici, retete si alte alea despre teribila calatorie !

 

Sperand ca inca mai sunt oameni abonati pe aci, si oricum daca nu mai sunteti stati linistiti ca va readuc eu aminte …La buna vedere !

 

 

Categorii: amadora, update | Etichete: , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: